Javier Marías, scriitor spaniol

Javier Marías (n. 20 septembrie 1951, Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania – d. 11 septembrie 2022, Madrid, Spania) a fost un scriitor spaniol recunoscut pentru măiestria tehnică remarcabilă cu care și-a construit romanele, caracterizate de un stil narativ experimental. Tradus în numeroase limbi și admirat unanim de critici europeni, opera sa abordează ironic, detașat și introspectiv contrastul dintre realitate, aparență și memorie.

Javier Marías en la Feria del Libro de Madrid, 31 de mayo de 2008

Mr. Tickle – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Javier Marías (Feria del Libro de Madrid, 31 de mayo de 2008).jpg
• Creată: 31 mai 2008
• Încărcată: 31 mai 2008

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Javier_Mar%C3%ADas#/media/Fi%C8%99ier:Javier_Mar%C3%ADas_(Feria_del_Libro_de_Madrid,_31_de_mayo_de_2008).jpg

Fiul filosofului Julián Marías, Javier a studiat filozofia și literatura, iar timp de doi ani a predat literatura spaniolă la Universitatea din Oxford și la Wellesley College (Massachusetts). De la primele sale lucrări, s-a remarcat ca o voce distinctă în literatura spaniolă contemporană. Stilul său complex și inovator explorează subtil noi forme literare, adesea inspirate din literatura engleză, pe care o cunoștea în profunzime. În 1979, a câștigat Premiul Național pentru Traducere pentru versiunile sale ale operelor lui Laurence Sterne, un autor dificil și renumit al literaturii engleze.

Primul său roman, Los dominios del lobo (1971), scris înainte de a împlini 20 de ani, a fost deja o lucrare matură, plină de aventuri situate în Statele Unite. Stilul său alert, cu influențe din cinematografia hollywoodiană a anilor 1950-1960, omagia marii figuri literare americane, precum William Faulkner și Herman Melville. Acest roman a fost un semn al revoltei generaționale din anii 1970, alături de alți scriitori precum Félix de Azúa și Juan José Millás, care au respins tradiția literară spaniolă în favoarea unui stil mai cosmopolit.

Marías a fost un exponent de seamă al noii estetici literare, care se opunea naționalismului pompos predicat de regimul lui Franco și literaturii militante a adversarilor săi. Cu romanul Traversarea orizontului (1973), a explorat influențele lui Joseph Conrad și Henry James, pledând pentru o creativitate lipsită de constrângeri ideologice.

Opera sa, deși aparent spaniolă doar în limbaj, este marcată de o eleganță formală care își găsește rădăcinile în literatura Epocii de Aur. Această bogăție de limbaj se vede în El Monarca del Tiempo (1978), o lucrare originală care îmbină narativa cu eseul și teatrul, toate explorând implicațiile temporale ale adevărului.

Romanul El siglo (1983), considerat un exemplu de narațiune post-franchistă, explorează vicisitudinile unui personaj ambiguu născut în 1900, care reflectă splendorile și mizeriile Spaniei din secolul XX. Stilul său evocă barocul spaniol și englez, îmbinând noblețea cu ironia. Acest ton ironic și reflexiv, cu un narator mereu prezent, reapare în Todas las almas (1989), care evocă anii petrecuți la Universitatea din Oxford.

Romanul Corazón tan blanco (1992) a marcat momentul în care Marías a devenit cu adevărat popular, câștigând Premiul Criticii. Următorul său roman, Mañana en la batalla piensa en mí (1995), a consolidat reputația sa internațională, aducându-i premii importante, inclusiv Premiul Rómulo Gallegos.

În anii următori, Marías a publicat Negra espalda del tiempo (1998) și a început trilogia Tu rostro mañana, care a inclus Fiebre y lanza (2002), Baile y sueño (2004) și Veneno y sombra y adiós (2007). A scris, de asemenea, cărți de povestiri, eseuri și biografii, precum Mientras ellas duermen (1990), Cuando fui mortal (1996) și Pasiones pasadas (1991).

În 2006, a fost ales membru al Academiei Regale Spaniole.

Sursa: https://www.biografiasyvidas.com/biografia/m/marias_javier.htm