James Tobin, economist american

James Tobin (5 martie 1918, Champaign, Illinois – 11 martie 2002, New Haven, Connecticut) a fost un economist american de marcă, laureat al Premiului Nobel pentru Economie și una dintre figurile centrale ale neo-keynesianismului în a doua jumătate a secolului XX.

A studiat la Universitatea din Illinois și apoi la Universitatea Harvard, unde a obținut doctoratul în 1947, sub coordonarea lui Joseph Schumpeter. După o perioadă de activitate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, inclusiv în Marina SUA, și-a început cariera academică, iar din 1950 s-a stabilit la Universitatea Yale, unde a predat până la pensionare, devenind profesor Sterling de economie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/James_Tobin#/media/Fișier:James_Tobin.png

În plan public, Tobin a fost consilier economic al președintelui John F. Kennedy, activând în cadrul Council of Economic Advisers între 1961 și 1962 și colaborând ulterior cu instituții precum Federal Reserve și Departamentul Trezoreriei SUA. În 1955 a primit Medalia John Bates Clark, iar în 1981 a fost distins cu Premiul Nobel pentru contribuțiile sale originale și ample la analiza piețelor financiare și a relației acestora cu deciziile privind investițiile, producția și ocuparea forței de muncă.

Tobin a susținut și dezvoltat ideile economiei keynesiene, pledând pentru intervenția guvernamentală în vederea stabilizării producției și prevenirii recesiunilor. Lucrările sale academice au adus contribuții esențiale în domeniul investițiilor, politicii monetare și fiscale și al piețelor financiare. Printre conceptele asociate numelui său se numără:

• modelul econometric „tobit” pentru variabile dependente cenzurate;
• teoria „q” a investițiilor (q-ul lui Tobin);
• modelul Baumol–Tobin privind cererea de bani pentru tranzacții;
• analiza preferinței pentru lichiditate ca formă de comportament față de risc.

Împreună cu economistul James Meade, a propus în anii 1970 ideea orientării politicii monetare către țintirea PIB-ului nominal.

În afara mediului academic, Tobin a devenit cunoscut publicului larg prin propunerea unei taxe aplicate tranzacțiilor valutare internaționale, denumită ulterior „taxa Tobin”. Aceasta urmărea să reducă speculațiile excesive de pe piețele valutare și, în viziunea sa, ar fi putut genera fonduri pentru proiecte destinate țărilor în curs de dezvoltare sau pentru sprijinirea organizațiilor internaționale.