Jacques Mauduit, compozitor francez

Jacques Mauduit (16 septembrie 1557 – 21 august 1627) a fost un compozitor francez al Renașterii târzii, considerat unul dintre cei mai inovatori muzicieni francezi ai secolului al XVI-lea. El a introdus modalități noi de a combina vocile și instrumentele, a adus în Franța stilul policoral grandios al Școlii venețiene și a compus celebrul Recviem pentru funeraliile poetului Pierre de Ronsard.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques_Mauduit#/media/File:Jacques_Mauduit.jpg

Informațiile biografice despre Mauduit provin în mare parte din scrierile lui Marin Mersenne. Născut la Paris într-o familie aristocratică, a beneficiat de o educație aleasă în domeniul umanioarelor, al limbilor și filosofiei, dar a fost autodidact în muzică. A făcut parte din Académie de Poésie et de Musique, societatea fondată de Jean-Antoine de Baïf pentru promovarea musique mesurée à l’antique – o încercare de a reînvia forța retorică și etică a muzicii Greciei Antice prin poezie și muzică franceză modernă. După moartea lui Joachim Thibault de Courville (1581), Mauduit a devenit principalul muzician al Academiei.

În timpul asediului Parisului (1589–1590), în plin război religios, Mauduit a dat dovadă de curaj, ajutându-l pe compozitorul Claude Le Jeune să scape din oraș și salvând, totodată, multe dintre lucrările acestuia și manuscrisele lui Baïf. A trăit mai mult decât toți ceilalți membri ai Academiei, murind la Paris în 1627.

Mauduit a fost un compozitor prolific de chansons în stilul de musique mesurée, în care valorile ritmice urmau fidel accentul cuvintelor franceze, respectând un raport fix (de regulă 2:1 între silabele accentuate și neaccentuate). Deși nu a atins faima lui Le Jeune, parțial din cauza faptului că Mersenne nu i-a publicat lucrările complete, stilul său s-a remarcat prin simplitate, claritate și prin tratarea armonică a textelor.

Prima sa lucrare tipărită a fost colecția Chansonnettes mesurées de Jean-Antoine de Baïf (1586), prima publicație compusă exclusiv în stilul musique mesurée. Recviemul său în cinci voci pentru Pierre de Ronsard datează din 1585. Totuși, o mare parte din muzica scrisă în secolul al XVI-lea s-a pierdut.

A compus și airs de cour pentru voce solo și lăută, precum și baletul La délivrance de Renaud, prezentat în 1617, cu participarea a 92 de cântăreți și 45 de instrumentiști.

Printre lucrările pierdute menționate de Mersenne se află peste 300 de psalmi, vesperale, Tenebrae, 104 imnuri, precum și numeroase mise și motete – fapt ce face ca Mauduit să fie unul dintre compozitorii Renașterii târzii cu cel mai mare procent de opere pierdute.

A continuat să utilizeze tehnica musique mesurée și în secolul al XVII-lea, chiar și în creații de mari dimensiuni pentru coruri și ansambluri instrumentale, uneori în stil venețian. Mersenne îi atribuie, de asemenea, introducerea consortului de viole în Franța și chiar ideea adăugării coardei a șasea la violă.