Current track

Title

Artist


Iustin Moisescu, al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

#Postat de on martie 5, 2026

Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândești, jud. Argeș – d. 31 iulie 1986, București) a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, conducând Biserica între anii 1977 și 1986. De-a lungul vieții a îmbinat activitatea teologică, administrativă și ecumenică, marcând una dintre perioadele importante ale Ortodoxiei române din secolul al XX-lea.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Moisescu#/media/Fi%C8%99ier:Iustin_Moisescu.jpg

A urmat Seminarul din Câmpulung-Muscel, remarcându-se ca elev eminent. În 1930 a fost trimis cu bursă la Universitatea din Atena, unde a obținut licența în Teologie cu distincția „magna cum laude”. Și-a continuat specializarea la Strasbourg, iar în 1937 a susținut doctoratul la Atena cu teza „Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura”, lucrare premiată de Academia de Științe din Atena.

A predat limba latină și Noul Testament la București, Varșovia și Cernăuți, devenind profesor titular de Exegeza Noului Testament. A publicat studii și volume de referință dedicate Sfintei Scripturi, activității Sfântului Apostol Pavel și interpretării patristice.

În 1956 a fost ales mitropolit al Ardealului, iar la scurt timp mitropolit al Moldovei și Sucevei (1957). În această calitate a coordonat ample lucrări de restaurare și construcție de biserici și mănăstiri, a modernizat Centrul mitropolitan de la Iași și a sprijinit dezvoltarea învățământului teologic. Au fost ridicate zeci de lăcașuri de cult și înființate muzee bisericești, iar numeroase monumente istorice – precum Putna, Voroneț sau Neamț – au fost restaurate.

A reprezentat Biserica Ortodoxă Română la reuniuni ecumenice internaționale și a participat la adunări ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor, consolidând dialogul intercreștin.

În iunie 1977 a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În timpul păstoririi sale a pus accent pe activitatea editorială, inițiind colecția „Părinți și scriitori bisericești” și susținând tipărirea unei noi ediții a Sfintei Scripturi (1982), manuale teologice și lucrări de cult. A continuat restaurarea unor importante monumente bisericești din întreaga țară.

A avut un rol activ și în viața publică, fiind deputat în Marea Adunare Națională între 1957 și 1986.

S-a stins din viață la 31 iulie 1986, la București, și este înmormântat în Catedrala Patriarhală, rămânând în memoria Bisericii drept un ierarh cărturar și un bun organizator.


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *