Iuliu Moisil, publicist român

Iuliu Moisil (născut pe 15 mai 1859, la Năsăud, în Principatul Transilvaniei – decedat pe 28 ianuarie 1947, la Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, România) a fost un publicist român și membru de onoare al Academiei Române din 1943.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Moisil#/media/Fișier:Iuliu_Moisil.jpg

S-a născut în Năsăud, fiind fiul preotului Grigore Moisil și bunicul istoricului Constantin Moisil. De religie greco-catolică, a urmat cursurile Liceului Grăniceresc din Năsăud (astăzi Colegiul Național „George Coșbuc”). Ulterior, s-a înscris la Politehnica din Viena, unde a studiat chimia industrială și științele naturale, devenind un membru activ al societății România Jună. În 1885 s-a întors în țară și, după o scurtă perioadă petrecută în Bucovina, a devenit profesor de fizică la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1886). În 1894, s-a transferat la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, iar în anul următor a fost titularizat pe post, supraveghind, totodată, construcția clădirii școlii.

În 1896, a fondat revista Amicul tinerimii, pe care a condus-o până în 1899, continuându-și activitatea publicistică în București. În 1897, a înființat societatea bancară Cerbul, pe care a condus-o ca președinte. În 1900, a contribuit la înființarea Muzeului Gorjului alături de Alexandru Ștefulescu și tot în același an a fondat prima școală de olărit din Oltenia, la Târgu Jiu.

În 1906, Moisil s-a mutat la București, unde a ajutat la organizarea Expoziției Generale Române. Între 1906 și 1910 a lucrat ca secretar la Muzeul de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială. În 1910 a devenit bibliotecar la Muzeul Pedagogic, iar în 1921 a fost numit director al acestuia. În 1911, a obținut cetățenia română și, în același timp, a păstrat legături strânse cu românii din Transilvania, fiind șeful secțiunii din Oltenia al Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor, înființată în 1892. A fost un susținător al unirii Transilvaniei cu România.

În 1931, s-a întors la Năsăud, unde a contribuit la înființarea Muzeului Militar al Grănicerilor, a secției locale a bibliotecii Academiei Române și a secției locale a Arhivelor Naționale ale României, alături de Virgil Șotropa și Iulian Marțian. A condus secția din Năsăud a Asociației ASTRA până la sfârșitul vieții. În ultimii ani, a dedicat o mare parte din activitatea sa scrisului, realizând lucrări despre personalitățile locale, publicate în două volume, în 1937 și 1939. A tradus lucrări celebre precum The Story of My Life de Helen Keller și On The Trail of Ancient Man de Roy Chapman Andrews.

Opera sa include sute de lucrări, abordând o gamă largă de subiecte. A contribuit la diverse periodice, printre care Buletinul Societății Române de Geografie, Convorbiri Literare, Arhivele Olteniei, Arhiva Someșană și Vatra.

La propunerea lui Dimitrie Gusti, Iuliu Moisil a fost ales membru de onoare al Academiei Române în mai 1943. În 1907, i-a fost acordat titlul de Cavaler al Ordinului „Coroana României”.