Iuliu Maniu, politician român

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Şimleu Silvaniei, Transilvania, Ungaria [actualmente în România] — d. 5 februarie 1953, Sighet, România) a fost un important om de stat român, care a ocupat funcția de prim-ministru al României în perioadele 1928–1930, 1930 și 1932–1933. De asemenea, a fost lider al Partidului Național Țărănesc. Maniu a fost unul dintre cei mai influenți lideri politici ai României din perioada interbelică.

Originar din Transilvania, Maniu a fost ales în Parlamentul Ungariei în 1906, unde s-a alăturat unui grup mic de deputați români ce milita pentru drepturi egale pentru minoritatea română. În timpul Primului Război Mondial, a servit în armata austro-ungară, dar în toamna anului 1918 a devenit liderul mișcării pentru separarea Transilvaniei de Ungaria și unirea acesteia cu România. În decembrie 1918, Maniu a fost ales președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, organul care a proclamat unirea cu România, recunoscută oficial prin Tratatul de la Trianon din 1920.

În 1926, Maniu a preluat conducerea Partidului Național Țărănesc, rezultat din fuziunea Partidului Național Ardeal și Partidului Țărănesc al lui Ion Mihalache. Între noiembrie 1928 și octombrie 1930, a fost prim-ministru al României într-o perioadă marcată de dificultăți financiare din cauza Marii Crize Economice. A demisionat în iunie 1930 pentru a protesta împotriva revenirii regelui Carol al II-lea, dar s-a întors în funcție câteva zile mai târziu, doar pentru a demisiona din nou în octombrie, nemulțumit de legătura regelui cu Magda Lupescu. Între octombrie 1932 și ianuarie 1933, a condus un al doilea guvern, iar în 1937 a încheiat o alianță electorală cu Garda de Fier, un grup fascist, în încercarea de a prelua controlul politic de la rege.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Maniu#/media/Fi%C8%99ier:Bundesarchiv_Bild_183-2000-0518-507,_Julius_Maniu.jpg

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Maniu a sprijinit inițial efortul de război al României împotriva Uniunii Sovietice. După recuperarea Basarabiei și Bucovinei, a devenit unul dintre principalii lideri ai rezistenței și a organizat lovitura de stat din august 1944, care a adus România în conflictul împotriva Germaniei naziste. După război, Maniu a devenit liderul opoziției democratice față de instaurarea regimului comunist, însă poziția sa s-a erodat odată cu consolidarea acestuia. În noiembrie 1947, a fost arestat sub acuzația de spionaj și trădare, fiind condamnat într-un proces politic. Iuliu Maniu a murit în închisoare în 1953.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Iuliu-Maniu