Iuliu Cezar Săvescu, poet român

Iuliu Cezar Săvescu (n. 22 septembrie 1876, Brăila – d. 9 martie 1903) a fost un poet român simbolist, cunoscut pentru contribuțiile sale literare și pentru activitatea sa ca editor. În perioada 1 octombrie 1890 – 24 februarie 1891, a colaborat cu Bonifaciu Florescu la redactarea gazetei Duminica.

Săvescu s-a afirmat în paginile revistelor literare ale vremii, publicând atât versuri, cât și proză, în special în Literatorul. Poemele sale, reunite postum în volumul Poezii (1926), se remarcă prin melancolia și nostalgia față de spațiile exotice, fiind incluse lucrări precum Polul Nord, Polul Sud și Sahara. A tradus, de asemenea, Antigona lui Sofocle.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037

Săvescu s-a născut în Brăila, fiind fiul funcționarului Eulampiu Săvescu și al Faniei. A urmat școala primară și primii ani de liceu în orașul natal, continuându-și studiile la Liceul „Sfântul Sava” din București. Aici, profesorul său Bonifaciu Florescu l-a introdus în cercul lui Alexandru Macedonski, fapt ce l-a ajutat să obțină un post de corector la Monitorul Oficial.

Unele surse sugerează că ar fi frecventat cursurile Facultății de Litere a Universității din București, însă fără a obține diploma. Debutul său literar ar putea fi datat în 1888, în revista Peleșul, cu poezia Pe când cerul vieței mele. De asemenea, a fost redactor la Duminica în 1890 și a publicat și în alte reviste literare importante, precum Liga literară, Literatorul, Convorbiri literare, Tribuna familiei, Ilustrațiunea română, Fântâna Blanduziei, Revista orientală, Foaia pentru toți, Românul și Liberalul.

Ca simbolist, Săvescu a publicat o mică colecție de versuri în 1901, intitulată Poezii, într-un tiraj limitat și auto-publicată. După moartea sa, în 1926, Nicolae Davidescu a publicat postum un volum unitar, Poezii. Volum unic, însoțit de o prefață semnificativă. Tot Davidescu a inclus lucrările lui Săvescu în antologia Din poezia noastră parnasiană din 1943, reînnoind interesul critic față de opera acestuia.

Pe lângă poezie, Iuliu Cezar Săvescu a scris și proză fantastică, eseuri și articole, iar traducerile sale includ lucrări ale lui Ovidiu, Dante Alighieri (un fragment din Infernul), Giosuè Carducci și Edgar Allan Poe, inclusiv celebrul poem Corbul. De asemenea, a tradus proza poetică a lui Giuseppe Schirò din literatura clasică albaneză și a publicat o traducere neterminată din Antigona lui Sofocle în Liga literară în 1895.