István Asztalos, scriitor maghiar din Transilvania

István Asztalos (28 august 1909, Micăsasa, Comitatul Târnava Mică – 5 martie 1960, Cluj) a fost un scriitor maghiar din Transilvania, distins cu Premiul de Stat al Republicii Populare Române.

S-a născut într-o familie modestă de muncitori, care l-a putut sprijini financiar doar în primii ani de studiu la gimnaziul reformat din Cluj. Pentru a-și continua viața și pregătirea, a muncit ca pădurar necalificat, salahor și miner într-o carieră de piatră.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/István_Asztalos#/media/Fișier:István_Asztalos.jpg

În 1934 s-a stabilit definitiv la Cluj, unde a început să colaboreze cu diferite publicații literare. Debutul editorial a avut loc în 1938, cu romanul Elmondja János (Ianoș povestește), urmat de volume de nuvele, romane, piese de teatru, articole publicistice și reportaje. Opera sa a fost inspirată în special din viața satelor și orașelor transilvănene.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a activat ca gazetar, afirmându-se prin atitudinea sa antifascistă. În 1944 a fost mobilizat forțat în armata maghiară horthystă, dar a dezertat și s-a ascuns la Budapesta până la sfârșitul războiului. Revenit la Cluj, și-a reluat activitatea de jurnalist și scriitor.

În perioada regimului comunist a lucrat ca redactor și cronicar la publicațiile Falvak népe („Lumea satelor”, 1945–1950) și Utunk („Drumul nostru”, 1956–1960). A publicat romane și nuvele cu tematică socială, multe dintre ele încadrate în curentul proletcultist. Povestirea amplă Szél fuvatlan nem indul („Vântul nu se stârnește din senin”, 1949), tradusă și în limba română, a devenit o lucrare de referință pentru literatura proletcultistă din România, aducându-i Premiul de Stat al RPR.

În ultimii ani de viață a condus revista pentru copii Napsugár („Raza de soare”), unde a publicat numeroase texte dedicate celor mici. A murit neașteptat, la doar 51 de ani, în plină activitate creatoare. Opera sa a fost publicată postum în cinci volume, reunite sub titlul Művek („Opere”), apărute între 1961–1962.

Premii și distincții

• Premiul de Stat al Republicii Populare Române, clasa a II-a (1951), pentru romanul Vântul nu se stârnește din senin
• Ordinul Muncii, clasa a II-a (1954)
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne”, clasa a IV-a (1959)

Opera

Romane

• Elmondja János („Ianoș povestește”), Cluj, 1938
• Új esztendő („An nou”), Cluj, 1940; reeditat 1955
• Szél fuvatlan nem indul („Vântul nu se stârnește din senin”), Cluj, 1949
• Fiatal szívvel („Inimă tânără”), Cluj, 1952.

Proză scurtă

• Üröm („Pelin”), schițe și povestiri, Cluj, 1942
• Vád és panasz („Acuzație și plângere”), București, 1954
• Emberség („Omenie”), nuvele, Cluj, 1958
• Megszépült öregség („Bătrânețe fericită”), nuvele, Cluj, 1958.

Memorialistică

• Író a hadak útján („Un scriitor pe drumurile războiului”), cronică, Cluj, 1946.