Irina Nicolau, scriitoare română, etnolog, specialistă în folclor

Irina Nicolau (n. 29 ianuarie 1946, București – d. 3 iulie 2002, București) a fost scriitoare, etnolog, specialistă în folclor, istorie orală și muzeologie, doctor în filologie–folclor. A ocupat funcția de director al Muzeului Țăranului Român, instituție în cadrul căreia a avut un rol esențial în definirea unui discurs muzeal modern și viu.

Sursa foto: AI Generated

Sursa foto: https://romania.europalibera.org/a/31239332.html

Născută la București, Irina Nicolau provenea dintr-o familie cu rădăcini aromâne și grecești. Pe linie paternă descindea dintr-o familie de aromâni filo-români originari din Doliani, localitate situată pe versanții muntelui Vermion, în apropiere de orașul Veria, Grecia. A fost membră a mai multor organizații profesionale din România și din străinătate și a coordonat seria de cărți bibliofile ale Muzeului Țăranului Român.

Activitatea sa editorială este vastă și diversă, cuprinzând volume de etnologie, antropologie culturală, memorialistică, albume, antologii și cataloage de expoziție. Printre lucrările reprezentative se numără Carte de purtări după rânduiala jocului și a sărbătorii (1990), Vom muri și vom fi liberi – prima carte dedicată Revoluției din 1989 (1990), Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara (1993), Ghidul sărbătorilor românești (1998), Piața Universității (1997), Graffiti (dec. 1989 – ian. 1990) (1999), Credințe și superstiții românești (2000), Aromânii, credințe și obiceiuri (2001), precum și volume publicate în limbi de circulație internațională, precum The Simple Splendour of Character. The Romanian Peasant (1996) și Vagabondage dans les Balkans (2003).

Irina Nicolau a fost una dintre vocile intelectuale marcante ale perioadei postcomuniste, contribuind decisiv la reconfigurarea modului de a privi cultura tradițională românească și patrimoniul muzeal, într-o cheie personală, vie și reflexivă.