Irina Eliade, traducătoare și prozatoare română

Irina Eliade (n. 5 februarie 1920, Ploiești – d. 24 septembrie 1998, București) a fost o traducătoare și prozatoare română.

S-a născut în Ploiești și a decedat în București. Fiică a lui Petru Hanciu, economist, și a Mariei (n. Ștefănescu), Irina Eliade a urmat studiile liceale la „Institutul Pompilian” din București, pe care le-a absolvit în 1938. A continuat cu studii la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1939-1943), obținând licența Magna Cum Laude în limba franceză și limba engleză. În 1945 a absolvit Institutul Pedagogic Universitar. A activat ca traducător și profesor, iar între 1946-1948 a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe. Din 1953, a fost cadru universitar la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, unde a predat limba și literatura franceză, pensionându-se în 1975. În perioada 1963-1965, a fost interpret la Misiunea Română de la ONU.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037

Sursa foto: https://www.discogs.com/artist/3042453-Irina-Eliade

A debutat literar în 1947, în cadrul cenaclului „Sburătorul”, cu romanul Linie moartă, premiat dar nepublicat din cauza schimbărilor politice. Debutul editorial a avut loc însă abia în 1965 cu traducerea romanului Sfârșitul familiei Rassenfosse de Camille Lemonnier. Ulterior, a tradus lucrări din Maupassant, Gide, Malraux, Colette, Huxley și alții. În 1987, a publicat volumul Ziduri, ferestre, grădini, un volum de nuvele. A mai publicat și eseuri de traductologie și literatură universală.

Irina Eliade este autoare a unui important Dicționar român-francez și francez-român, și a colaborat la realizarea Dicționarului de scriitori francezi (1978). De asemenea, a publicat articole și eseuri în reviste literare importante, precum Secolul 20, România literară și Viața Românească.

În familia lui Mircea Eliade, Irina s-a căsătorit cu Gheorghe Eliade, un inginer cu care a avut o viață frumoasă, fiind foarte legată de familia acestuia. Despre această relație, ea povestește cu multă căldură și în amintirile sale.

Printre lucrările sale se numără eseuri precum Marcel Proust, eseu antologie, comentarii (1974) și volumele de nuvele Ziduri, ferestre, grădini (1987). În domeniul traducerilor, a lucrat la operele unor autori celebri, precum Sfârșitul familiei Rassenfosse de Camille Lemonnier (1965), Povestiri de Guy de Maupassant (1966), Școala femeilor de André Gide (1968), Hoinara de Colette (1969), și Orb prin Gaza de Aldous Huxley (1974), printre altele.