Ionel Valentin Vlad, inginer și fizician român

Ionel Valentin Vlad (n. 22 septembrie 1943, București – d. 24 decembrie 2017, București) a fost un inginer și fizician român de renume, membru al Academiei Române (membru corespondent din 1991 și membru titular din 2009). În 2010 a fost ales vicepreședinte al Academiei Române, iar în 2014 a devenit președinte al aceleași instituții.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ionel_Valentin_Vlad#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

Ionel Valentin Vlad a urmat cursurile Liceului „I.L. Caragiale” și ale Institutului Politehnic din București, la Facultatea de Electronică și Telecomunicații (1961–1966), continuându-și studiile în domeniul fizicii, la Facultatea de Fizică a Universității din București. A aprofundat domeniul lasere și holografie la Universitatea din Paris VI, sub îndrumarea prof. Maurice Françon, și în laboratorul de la Marcoussis al firmei Compagnie Générale d’Électricité (CGE) din Franța (1969–1970). În 1972 a obținut titlul de doctor inginer cu teza Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real (sub conducerea prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei Române).

După finalizarea studiilor, a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în cadrul Laboratorului „Metode optice în fizica nucleară”, condus de prof. Ion Agârbiceanu. A realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968), alături de G. Nemeș, și a fost atestat cercetător științific. A înființat și a condus Laboratorul de Holografie al Institutului de Fizică Atomică.

În perioada 1984–1989 a fost adjunct al șefului Secției Lasere din cadrul Institutului Central de Fizică. După 1990, a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului de Optică Neliniară și Informațională al Institutului Național de Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației. A fost, de asemenea, co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică (2003–2006) și responsabil de grup în cadrul rețelei de excelență europeană „PHOREMOST” în domeniul nano-fotonicii.

A fost profesor asociat la Facultatea de Fizică a Universității din București din 1990 și a ținut cursuri la universități din întreaga lume, inclusiv Chiba University (Japonia), Centro de Investigaciones en Optica (Mexic), și Università „La Sapienza” din Roma. A fost, de asemenea, invitat să susțină prelegeri la instituții de prestigiu, cum ar fi ETH Zürich, Stanford University, Imperial College London, și Universitatea din Oxford.

Ionel Valentin Vlad a contribuit semnificativ în domeniile holografiei, opticii nelineare, opticii cuantice și prelucrării optice a informației. Printre realizările sale notabile se numără:

• Crearea și studiul hologramelor în timp real, înregistrate în absorbanți saturabili (1969).
• Realizarea primelor holograme profesionale din România (1970).
• Elaborarea primelor aparate de holografie și prelucrare a imaginilor cu laseri din România (1974).
• Conjugarea optică a fazei în cristale de niobat de litiu și semiconductoare amorfe (1981).
• Studii asupra dispozitivelor optoelectrice bistabile pentru prelucrarea paralelă a imaginilor (1982–1985).
• Conceperea unei metode originale de măsurare a vibrațiilor subatomice cu ajutorul generării unei rețele optice neliniare în GaAs:Cr (colab. cu S. Stepanov și D. Popa).
• Realizarea unor soluții analitice pentru ecuațiile care descriu difuzia stimulată Brillouin (SBS).

Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în peste 175 de lucrări științifice și 220 de lucrări comunicate la diverse conferințe internaționale, iar unele dintre acestea au fost citate de sute de ori în literatura de specialitate. A obținut trei brevete de invenție, inclusiv unul în Statele Unite ale Americii.

Ionel Valentin Vlad a fost activ în numeroase organizații internaționale și a ocupat funcții de conducere în cadrul Societății Române de Fizică, Societății Americane de Optică și Societății Europene de Optică. A fost ales „Fellow” al mai multor societăți de prestigiu, printre care Optical Society of America (1978) și Institute of Physics din Londra (1999).

A primit distincții importante de-a lungul carierei, printre care:

• Premiul „Traian Vuia” al Academiei Române (1978),
• Premiul și medalia „Galileo Galilei” acordate de Comisia Internațională de Optică (2005),
• Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2013),
• Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2008).

Cărți

• Introducere în holografie (1973)
• Prelucrarea optică a informației (1976, în colaborare)
• Stimulated Brillouin Scattering: Fundamentals and Applications (2003, Londra, în colaborare)
• Studies in Modern Optics (2008, București).