Ioan Urs Soricu, poet și publicist român

Ion U. Soricu (n. Ioan Urs Soricu, 16 iunie 1882, Săcele, județul Brașov – d. 11 ianuarie 1957, București) a fost un poet și publicist român, folclorist, autor de literatură pentru copii. Fiul lui Urs Soricu, un mic proprietar, a urmat gimnaziul grec-oriental la Brașov (1902-1903), iar ulterior a studiat dreptul la Cluj și literatură la București, între 1907 și 1910, ca bursier al Casei Școalelor. Începând din 1912, a fost profesor de limba română la Gimnaziul „Carol II” din Câmpulung, iar în perioada 1916-1919 a continuat să învețe și să predice în diferite licee, ajungând să fie senator din partea Partidului Național Liberal în 1927-1928.

Deși avea probleme de vedere, Ion U. Soricu a participat activ la Primul Război Mondial, luptând pe frontul din Moldova. După război, a activat la liceele din Sibiu și București, unde și-a continuat cariera didactică.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/man-writing-write-business-pen-4134455/

A fost un prolific publicist, colaborând cu numeroase reviste și publicații literare, printre care „Ramuri”, „România Mare”, „Răsăritul”, „Crai nou”, „Renașterea română” și multe altele. A debutat în 1904 cu versuri în „Familia” și a publicat prima sa plachetă, „Florile dalbe”, în 1912. Poezia sa reflectă experiența războiului în lucrări precum „Doine din zile de luptă” (1917) și „Îngerul a strigat” (1931). De asemenea, a scris satiră în „Popești din patru unghiuri” (1936) și poezii sentimentale în „Ziua mamei” (1929) și „Jertfa iubirii” (1940).

Ion U. Soricu a tradus lucrări din literatura clasică și universală, inclusiv „Faust” de Goethe, „Golem” de Gustav Meyrink și „Viața omului” de Leonid Andreev. A lucrat și în domeniul poeziei populare, publicând „Norul dor de neam” (în colaborare cu V. Drăgușanu) și traducând lucrări din literatura maghiară, italiană, engleză și germană.

A fost membru al Societății Scriitorilor Români din 1911 și și-a semnat lucrările sub mai multe pseudonime, printre care Laokoon, Lerui-Ler, R. Silviu, Ionel Sibianul și altele. Poezia sa este adesea marcată de o sensibilitate față de viața rurală și munca țăranilor, fiind influențată de sămănătorism. Deși este adesea considerat un poet al „naivității artistice” și al unui „misticism vag”, operele sale pentru copii și poeziile sale satirice, cu un caracter moralist, rămân importante pentru literatura română.

Ion U. Soricu a lăsat în urmă o operă variată, incluzând volume de poezie, monografii, traduceri și lucrări pentru copii. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără „Florile dalbe” (1912), „Doine din zile de luptă” (1917), „Îngerul a strigat” (1931), „Pasărea măiastră” (1936) și „Popești din patru unghiuri” (1936).

Ion U. Soricu a murit pe 11 ianuarie 1957 în București.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0036425/index.html#bio