Ion Rășcanu, general român

Ion Rășcanu (sau Ioan Rășcanu) (n. 1 octombrie 1878, Cahul – d. 25 februarie 1952, închisoarea Sighet) a fost un general al Armatei României în timpul Primului Război Mondial și a avut o carieră politică semnificativă în perioada interbelică și în al Doilea Război Mondial.

Generalul Ioan Rășcanu.

Necunoscut – http://www.mapn.ro/fotodb/ministrii/38_G

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:IoanRascanu.jpg
• Creată: Dată necunoscută
• Încărcată: 19 mai 2012

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Rășcanu#/media/Fișier:IoanRascanu.jpg
Ion Rășcanu a început cariera militară după absolvirea școlii de ofițeri, fiind numit sublocotenent. A ocupat diverse funcții în cadrul armatei, inclusiv în unități de artilerie și în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind: profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină (1903), la Școala Superioară de Război (1906) și șef al Secției Operații din Marele Stat Major (1916).

În timpul Primului Război Mondial, Rășcanu a ocupat funcții esențiale, inclusiv șef al Secției Operații din Marele Cartier General, atașat la Statul Major General al Armatei Franceze, comandant al Brigăzii 15 Artilerie și comandant al Diviziei 1 Vânători. După război, a fost secretar general al Ministerului de Război (1918-1919) și ministru de război în guvernele conduse de Arthur Văitoianu (1919), Alexandru Vaida Voevod (1919-1920) și Alexandru Averescu (1920-1921). A demisionat și a trecut în rezervă în 1922.

În perioada interbelică și în al Doilea Război Mondial, Ion Rășcanu a avut o activitate politică importantă. A fost ministru pentru Basarabia și Bucovina (1927), comisar superior al guvernului în Basarabia și Bucovina (1931), ministru de stat (1931-1932), primar al orașului Vaslui (1938-1942) și primar al municipiului București (octombrie 1942 – august 1944). A fost ales deputat în legislaturile 1920, 1926, 1928 și 1931, și senator în 1920 și 1930.

În 1942, a fost decorat cu Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

După al Doilea Război Mondial, Ion Rășcanu a fost trecut în retragere din funcția de general de corp de armată la 1 ianuarie 1945, prin decretul nr. 412 din 14 februarie 1945. În 1947, a fost arestat și anchetat de Ministerul de Interne, iar în 1950 a fost încarcerat în lotul foștilor demnitari. A murit în 1952 în închisoarea Sighet, la vârsta de 73 de ani, după ce în 1951 a fost condamnat la 2 ani de închisoare.

Lucrări

• Noile Regulamente ale Infanteriei și Artileriei Bulgare din 1906 – Traduse și adnotate de Căpitanii Ionescu E. Marin și Rășcanu Ion de la Marele Stat Major. București (Tipografia G. Iliescu), 1907

Decorații

• Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce (1942)
• Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer (1912)
• Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor (1909)
• Medalia „Avântul Țării” cu distincția „Campania din 1913” (1913).