Jurnal FM 
Ion Popescu-Gopo, unul dintre cei mai valoroşi cineaşti români
#Postat de Carmen Vintu on mai 1, 2021
A moştenit talentul de la tatăl său, un remarcabil plastician, sculptor şi caricaturist, manifestându-şi de copil abilităţile în arte plastice.
A fost admis la Academia de Arte din București, abandonând însă cursurile, apoi a urmat, la Moscova, un curs de animație.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Popescu-Gopo#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Popescu_Gopo.jpg
Gopo s-a impus, prin creațiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei românești, câștigând, în 1957, premiul „Palme d’or” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, Franța, cu filmul de scurt metraj Scurtă istorie. A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1962).
Pseudonimul său de Gopo provine de la numele de familie ale părinților săi, numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu.
Regizor
- 1951 Albina și porumbelul
- 1951 Rățoiul neascultător
- 1952 2 iepurași
- 1953 Marinică (film de desene animate)
- 1954 O muscă cu bani
- 1955 Ariciul răutăcios
- 1956 Șurubul lui Marinică (film de desene animate)
- 1956 Fetița mincinoasă
- 1957 Scurtă istorie
Animația a fost premiată la Cannes (prima de acest gen din România). - 1957 Galateea
- 1958 7 arte
- 1959 O poveste obișnuită… o poveste ca în basme
- 1960 Homo sapiens
- 1962 S-a furat o bombă
- 1962 Alo, Hallo!
- 1963 Pași spre lună
- 1965 De-aș fi… Harap Alb
- 1966 Faust XX
- 1966 Pilula I
- 1967 De trei ori București
- 1967 Orașul meu
- 1967 Pământul oamenilor
- 1967 Pilule II
- 1968 Sancta simplicitas
- 1969 Eu + Eu = Eu
- 1969 Sărutări
- 1972 Clepsidra
- 1974 Intermezzo pentru o dragoste eternă
- 1975 Unu, doi, trei…
- 1975 Comedie fantastică
- 1977 Povestea dragostei
- 1976 Study Opus 1 – Man
- 1977 Ecce Homo
- 1977 Infinit
- 1979 Trei mere
- 1980 Animagic film
- 1980 Energica
- 1980 Și totuși se mișcă aka E pur si muove
- 1981 Efectul unghiurilor
- 1981 Cadru cu cadru
- 1981 Maria Mirabela
- 1982 Quo vadis homo sapiens?
- 1983 Tu
- 1983 Umor sportiv
- 1983 Salva
- 1984 Galax – omul păpușă
- 1985 Ucenicul vrăjitor
- 1985 Rămășagul
- 1986 Homo faber
- 1987 Amprenta
- 1987 Barca
- 1987 O zi la București
- 1989 Maria Mirabela în Tranzistoria
Scenarist
- 1956 Șurubul lui Marinică
- 1962 S-a furat o bombă
- 1965 De-aș fi… Harap Alb
- 1975 Comedie fantastică
- 1977 Povestea dragostei
- 1981 Maria Mirabela
- 1985 Rămășagul
- 1989 Maria Mirabela în Tranzistoria – împreună cu Valentin Ejov
Actor
- 1973 Dimitrie Cantemir – Petru cel Mare
- 1977 Povestea dragostei – străjer
- 1981 Maria Mirabela – Moș Timp
Premiile Gopo
Premiile Gopo, denumite în onoarea complexului creator cinematografic român, constituie o festivitate anuală de premiere a celor mai bune acte din cinematografia românească a ultimului an cronologic (de la 1 ianuarie la 31 decembrie). Prima ediție a avut loc la 26 martie 2007 la București. Cea de-a șaptea ediție a festivităților de decernare a premiilor Gopo s-a desfășurat la Opera Națională din București pe data de 25 martie 2013, ca si a 8-a editie din data de 24 martie 2014. In 2015, gala premiilor Gopo s-a desfasurat la Teatrul National Bucuresti, in 30 martie.
Articolul complet aici: S-a întâmplat în 1 mai 1923.
