Ion Popescu-Gopo, regizor, scenarist, actor și compozitor român

Ion Popescu-Gopo, (1 mai 1923, București – 29 noiembrie 1989, București) a fost un regizor, scenarist, actor și compozitor român, una dintre cele mai marcante personalități din cinematografia românească. Este cunoscut ca pionier al animației românești și creatorul celebrului Omuleț Gopo, simbol al filmului de animație din România.

Născut la București, Gopo a fost fiul regizorului și caricaturistului Constantin Popescu. A studiat la Academia de Arte din București, pe care nu a absolvit-o, și a urmat cursuri de animație la Moscova. Debutul său artistic a avut loc în 1939, când a publicat caricaturi și a ilustrat cărți pentru copii, inclusiv volumele de poezii ale lui George Topârceanu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Popescu-Gopo#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Popescu_Gopo.jpg

Primul său film de animație, Punguța cu doi bani (1949), a fost realizat împreună cu tatăl său și caricaturistul Matty Aslan. Din 1950, Gopo a lucrat la Studioul Cinematografic București, contribuind la organizarea studioului Animafilm. Printre filmele sale de animație remarcabile se numără Albina și porumbelul (1951), Rățoiul neascultător (1951), O muscă cu bani (1954), Șurubul lui Marinică (1955) și Galateea (1957).

Consacrarea internațională a venit în 1957, când a câștigat Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes cu scurtmetrajul Scurtă istorie, având ca protagonist Omulețul Gopo. Acest personaj minimalist a devenit un simbol al stilului său distinctiv, apărând ulterior în filme precum Șapte arte (1958) și Homo sapiens (1960).

Filme de lungmetraj și colaborări cu actori

Pe lângă animație, Ion Popescu-Gopo a regizat filme cu actori, printre care:

• S-a furat o bombă (1962), nominalizat la Festivalul Internațional de Film din Elveția;
• De trei ori București (1967);
• Pași spre Lună (1963);
• De-aș fi Harap-Alb (1965);
• Maria Mirabela (1981), un succes coprodus la Chișinău de Moldova Film.

A jucat în propriile filme, precum Rămășagul și Faust XX, dar și în producțiile altor regizori, cum ar fi Dimitrie Cantemir de Gheorghe Vitanidis.

Ion Popescu-Gopo a fost președintele Asociației Cineaștilor din România (1969–1989), vicepreședinte al Asociației Internaționale a Filmului de Animație și directorul secției de film al Organizației Mondiale a Sănătății.

A scris scenarii pentru filmele sale și pentru altele, inclusiv Povestea dragostei (1976) și Maria și Mirabela în Tranzistoria (1989).

Ion Popescu-Gopo a decedat la 29 noiembrie 1989, în București. Opera sa rămâne un pilon al cinematografiei românești, iar creațiile sale continuă să inspire generații de cineaști și animatori din întreaga lume.

Sursa: https://www.cinemagia.ro/actori/ion-popescu-gopo-1969/