Ion Mincu, arhitect, inginer, profesor și deputat

Ion Mincu (n. 20 decembrie 1852, Focșani – d. 6 decembrie 1912, București) a fost un arhitect, inginer, profesor și deputat, cunoscut ca promotor al unui stil românesc în arhitectură. Mincu a integrat în operele sale specificul arhitecturii tradiționale din România, fiind un vizionar al școlii de arhitectură românești. Exemple reprezentative ale lucrărilor sale includ Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892) și vila Robescu din Sinaia. În semn de recunoaștere a importanței sale în dezvoltarea arhitecturii din România, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București îi poartă numele din anul 1953.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mincu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Mincu.jpg

Ion Mincu a efectuat studiile secundare la Liceul Unirea din Focșani între 1863 și 1871. În 1871, s-a înscris la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, pe care a absolvit-o în 1875, obținând diploma de inginer. Între 1877 și 1884 a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, sub îndrumarea profesorilor Remy de Louanges și J. Gaudet, și a obținut diploma de arhitect. În 1883, a câștigat premiul Societății Centrale a Arhitecților Francezi.

După întoarcerea în țară, între 1892 și 1897, Mincu a avut o activitate didactică semnificativă și a contribuit la înființarea Școlii de Arhitectură a Societății Arhitecților Români. Între 1898 și 1912, a fost profesor la atelierul de proiecte al Școlii Naționale de Arhitectură și ulterior la Școala Superioară de Arhitectură din București. În perioada 1903-1912, a fost președinte al Societății Arhitecților Români.

Ion Mincu a fost și deputat în Parlamentul României între 1895 și 1899.

Lucrări

• Casa Lahovari (1886)
• Bufetul din Șoseaua Kiseleff (1882-1892), actual restaurantul Doina
• Vila Robescu din Sinaia (1897)
• Casa Petrașcu din Piața Romană (1904)
• Școala Centrală de fete din București (1890)
• Palatul Administrativ din Galați (1905-1906)
• Casa în care a locuit Ion Mincu, București, strada Arthur Verona
• Palatul Băncii Comerțului din Craiova (1906, terminat de C. Iotzu în 1916)
• Palatul Primăriei (proiect)
• Școala de război din București (proiect)
• Cavourile lui Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din Cimitirul Bellu (1900-1904)
• Restaurarea Bisericii Stavropoleos din București (1904-1910)
• Casa Monteoru (1887-1888), sediul Uniunii Scriitorilor
• Casa Vernescu (1887-1889)
• Decorarea interiorului Palatului de Justiție din București (1890-1895)

Articole

• Școala noastră de arte frumoase (1895-1896 în revista Literatura și arta română)
• Expozițiunea de arhitectură P. Antonescu (1900-1901 în revista Literatura și arta română)
• Concursul Camerei de Comerț din București, Palatul Bursei (1907 în revista Literatura și arta română)
• Cronica artistică – Stavropoleos (1904 în Epoca)

Bibliografie

• Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Mincu