Ion Gheorghe Duca, jurist și om politic român

Ion Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București – d. 30 decembrie 1933, Sinaia, Prahova), a fost un jurist, om politic și lider marcant al Partidului Național Liberal (PNL). Ucenic al lui Ionel Brătianu, Duca a devenit treptat unul dintre cei mai importanți colaboratori ai acestuia, fiind pregătit să preia conducerea partidului. Parcursul său politic a fost remarcabil, ocupând funcții precum deputat, ministru, președinte al PNL și prim-ministru al României. A fost un teoretician de marcă al liberalismului românesc, sintetizând în lucrările și discursurile sale principiile doctrinei liberale interbelice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_Duca#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Gheorghe_Duca_-_Foto01.jpg

Ion Gheorghe Duca era fiul lui Gheorghe Duca, inginer și fost director al CFR, și al Luciei Ghica. A absolvit Liceul „Sfântul Sava” în 1897, după care a plecat la Paris, unde a obținut un doctorat în drept în 1902 cu teza Les sociétés coopératives en Roumanie.

Întors în România, Duca a debutat în magistratură ca ajutor de judecător la Tribunalul din Râmnicu Vâlcea, dar a fost curând numit director al Casei Centrale a Băncilor Populare de Vintilă Brătianu. A devenit membru al PNL și deputat de Vâlcea în 1907. Activitatea sa publicistică în ziare precum „Universul” și „Viitorul” i-a adus recunoaștere. Ionel Brătianu l-a considerat un succesor politic natural, iar în 1914 Duca a fost numit ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice.

În 1924, ca ministru de Externe, Duca a reprezentat România în organisme internaționale precum Societatea Națiunilor, militând pentru o politică externă bazată pe alianțe demne, fără supuneri. El afirma că diplomația României trebuie să se sprijine mai întâi pe propria capacitate, nu doar pe sprijin extern.

După moartea regelui Ferdinand, Duca s-a opus ferm revenirii lui Carol al II-lea, considerând că aceasta amenință stabilitatea națională. Totuși, sub presiunea evenimentelor și a slăbirii PNL, a fost nevoit să accepte colaborația cu regele, menținând însă o poziție critică față de derapajele autoritare ale acestuia.

Numit prim-ministru în noiembrie 1933, Duca a avut misiunea dificilă de a organiza alegeri și de a combate mișcările extremiste. A dizolvat oficial Garda de Fier, considerând-o o amenințare la adresa ordinii constituționale. Aceste măsuri au dus la intensificarea confruntărilor dintre legionari și forțele de ordine, culminând cu asasinarea sa pe peronul gării din Sinaia.

Pe 29 decembrie 1933, Duca a fost ucis de un comando legionar format din Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace, cunoscuți ulterior sub numele de „Nicadorii”. Asasinatul a zguduit opinia publică, dezvăluind vulnerabilitățile statului român și adâncind tensiunile politice.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Gheorghe_Duca