Ion Mihalache, învățător și om politic român

Ion Mihalache (n. 18 februarie 1882, 18.II / 3.III, Topoloveni, Argeș – d. 5 februarie 1963, Râmnicu Sărat) a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, iar ulterior vicepreședinte și președinte al Partidului Național-Țărănesc (21 noiembrie 1933 – 23 noiembrie 1937).

Provenind dintr-o familie modestă de țărani, Mihalache a urmat școala normală și a devenit învățător, profesie pe care a practicat-o între 1901 și 1916 în Topoloveni.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mihalache#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Mihalache.04.jpg

Și-a efectuat stagiul militar între 1903 și 1904 în Regimentul „Muscel” nr. 30 din Câmpulung, participând ulterior la campania din Bulgaria din 1913. În contextul mobilizării armatei române pentru Primul Război Mondial, a urmat cursurile Școlii Pregătitoare a Ofițerilor de Rezervă, fiind avansat sublocotenent și repartizat Regimentului 70 Infanterie.

Odată cu intrarea României în război, sublocotenentul Mihalache a luat parte la luptele din Dobrogea, distingându-se prin acte de bravură, precum recunoașterile ofensive din 9 și 14 septembrie 1916 și comanda în bătălia de la Flămânda, unde a respins un contraatac inamic. A luptat pe frontul de la Câmpulung, în luptele de la Mateiaș, apoi în retragerea spre Moldova. Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu medalia „Coroana României” și avansat căpitan în rezervă în septembrie 1917.

După semnarea armistițiului, a fost însărcinat de Ministerul Cultelor și Instrucțiunilor Publice să desfășoare activitate de propagandă unionistă în Basarabia. În 1918, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a și alte distincții, inclusiv Legiunea de Onoare din partea Franței.

După război, Mihalache a militat pentru unirea Basarabiei cu România și a fondat Partidul Țărănesc, având ca obiectiv împroprietărirea țăranilor, conform promisiunilor Regelui Ferdinand. După alegerile din 1919, partidul său a format un guvern împreună cu Partidul Național Român, iar Mihalache a fost numit ministru al agriculturii (1919-1920).

În 1926, Partidul Țărănesc s-a unit cu Partidul Național Român, formând Partidul Național-Țărănesc (PNȚ), unde Mihalache a devenit vicepreședinte. A ocupat funcții ministeriale importante, fiind ministru al agriculturii (1928-1930) și ministru de interne (1930-1933). A susținut dezvoltarea agriculturii prin cooperative țărănești și a implementat reforme educaționale și sociale în mediul rural.

În 1941, a cerut să fie trimis pe front, însă din cauza vârstei a fost repartizat la Marele Cartier General. În urma opoziției sale față de continuarea războiului dincolo de Nistru, a fost demobilizat.

După instalarea regimului comunist, Mihalache a fost arestat în urma „Înscenării de la Tămădău” (1947), fiind condamnat la închisoare pe viață. A fost închis în condiții dure la Râmnicu Sărat, unde a refuzat să se dezică de convingerile sale politice, în ciuda presiunilor exercitate asupra sa. A murit la 5 februarie 1963 în detenție.