Gheorghe Ghica, domn al Moldovei

Gheorghe Ghica (n. 3 martie 1600, Veles, Imperiul Otoman – d. 2 noiembrie 1664, Constantinopol, Imperiul Otoman), a fost domn al Moldovei din 3/13 martie 1658 până în 2 noiembrie 1659 și al Țării Românești din 20 noiembrie 1659 până în 1 septembrie 1660.

Fondator al dinastiei Ghica, el a sosit în Moldova înainte de domnia lui Vasile Lupu și s-a ocupat inițial cu negoțul, câștigând astfel încrederea acestuia și obținând importante funcții boierești, inclusiv cea de Vornic al Țării de Jos. Vasile Lupu l-a trimis, de asemenea, reprezentant permanent la Poarta Otomană, datorită relațiilor sale cu înalți oficiali otomani, inclusiv cu marele vizir Mehmed Küprülü, care l-a susținut pentru tronul Moldovei după mazilirea lui Gheorghe Ștefan.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ghica#/media/Fi%C8%99ier:114_-_Gheorghe_Ghica.jpg

Odată devenit domn al Moldovei, Gheorghe Ghica a înfrânt trupele fostului domn Gheorghe Ștefan și ale principelui Gheorghe Rákóczi II al Transilvaniei în iulie 1658, la Strunga și Scheia. În luna decembrie a aceluiași an, a participat alături de forțele otomane și tătare la campania de devastare a Transilvaniei. Totuși, în toamna lui 1659, Constantin Șerban și Mihnea III l-au învins, forțându-l să fugă peste Dunăre.

La scurt timp după aceasta, Ghica a fost numit domn al Țării Românești, însă perioada sa de conducere a fost marcată de instabilitate, devastări și dificultăți financiare. Sub presiunea de a plăti un tribut ridicat Porții, țara a devenit un câmp de luptă între armatele neplătite, fiind afectată și de foamete și o epidemie de ciumă. Curtea Domnească de la Târgoviște a fost distrusă, iar Bucureștiul a devenit noua capitală. În această perioadă, Ghica a efectuat reparații la Curtea Domnească, incluzând construirea celei de-a doua biserici a complexului.

Nemulțumit de gestionarea domniei sale și de decizia lui Gheorghe Ghica de a abandona țara în fața atacului lui Constantin Șerban, marele vizir a decis mazilirea sa în septembrie 1660. Ghica a fost închis la Adrianopol și exilat la Istanbul, rămânând ostatic în timpul domniei fiului său, Grigore Ghica.

Bibliografie

• Vasile Mărculeț, Ion Stănel, George Marcu ș.a., Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_Ghica