Ion Ionescu-Bizeț, inginer și matematician român

Ion Ionescu-Bizeț (n. 22 noiembrie/4 decembrie 1870, Creața-Leșile, Ilfov – d. 17 septembrie 1946, București) a fost inginer și matematician român, membru corespondent al Academiei Române din 1919 și profesor la Școala Politehnică din București.

A coordonat construcția unor importante poduri din România: podul peste Borcea (prima secțiune a podului de peste Dunăre), podul de la Bobolia, pe Valea Prahovei, și podul metalic curb de la Giurgiu (1905–1906), primul pod unghi din lume, destinat atât căii ferate, cât și șoselei. A contribuit, de asemenea, la proiectul Șantierului naval din Turnu-Severin și a realizat harta hidrografică a bazinului Dunării. Printre inițiativele sale s-a numărat și proiectul de deviere a apelor Siretului spre Prut pentru construcția unei centrale hidroelectrice și transformarea Prutului într-un canal navigabil între Galați și Iași.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ionescu-Bizeț#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png

A fost unul dintre fondatorii revistei „Gazeta Matematică” și a desfășurat o activitate intensă în cadrul Societății Politehnica, unde a ocupat funcțiile de secretar (timp de 13 ani), vicepreședinte (1923–1932) și președinte (1932–1934).

În plan științific, este cunoscut pentru studiile sale de matematică și pentru cercetările privind betonul armat și utilizarea compresoarelor cu aer comprimat. O contribuție importantă în domeniul matematicii este Inegalitatea Ion Ionescu–Weitzenböck, formulată pentru triunghiuri.

Operă notabilă:

• Maxime și minime geometrice (1941, 1955).