Jurnal FM 
Ion Heliade-Rădulescu a fost un scriitor, filolog, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 6, 2022
Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște, Țara Românească – d. 27 aprilie 1872, București, România) a fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cea mai importantă personalitate din cultura română prepașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Heliade-R%C4%83dulescu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Heliade_Radulescu_Popp.jpg
Ion Heliade Rădulescu a fost o personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiind membru al guvernului provizoriu și apoi al locotenenței domnești.
Personalitatea complexă de scriitor a lui Ion Heliade Rădulescu a provocat în literatura română ample controverse, opiniile criticilor literari oscilând între acceptări elogioase și contestări severe. Indiferent de unele opinii negative, Heliade rămâne un reper important în dezvoltarea literaturii de limbă română. Îndemnul său impetuos: „Scrieți, băieți, numai scrieți!”, este emblematic pentru generația care a contribuit decisiv la dezvoltarea modernă a literaturii române.
Proză
- Prolog la serbarea numelui preaînălțatului nostru domn Alexandru D. Ghica 1835 aug. 30
- Dispozițiile și încercările mele de poezie (scriere memorialistică)
- Gheorghe Lazăr
- „Bată-te Dumnezeu!” (Coconița Drăgana)
- Coconul Drăgan
- Fata lui Chiriac
- Jupîn Ion
- Domnul Sarsailă autorul
- Descrierea Europei după tractatul din Paris, de Ioann Prosdociu [= Ion Heliade Rădulescu], Paris,1856
Poezie
- Sonet. La anul 1830
- Epigramă
- Elegie I. Trecutul (1830)
- Elegie II. Dragele mele umbre (1830)
- Cântarea dimineții (1830)
- Sonet
- La moartea lui Cârlova (1831)
- Serafimul și heruvimul sau Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului (1833)
- Portret (1836)
- Adio la anul 1832 (1836)
- Destăinuirea (1836)
- Visul (1836)
- O noapte pe ruinele Târgoviștii (1836)
- Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829 (1836)
- Odă la pavilionul grecesc (1836)
- La un poet exilat (1838)
- Calul, vulpea, lupul (1838)
- Epitafe (1838)
- Cumetria cioarei cînd s-a numit privigătoare (1838)
- La Elvira (1839)
- Cutremurul (1839)
- Ingratul (1839)
- Vulturul și bufa (1840)
- Zburătorul, poem scris în 1843, publicat în 1844, subintitulat „baladă” (trad. în franceză de Annie Bentoiu, Paris, 1981)
- Mihaida (1844)
- Epitimv la o femeie cochetă (1846)
- În așteptarea lui 1848. Preziua. Psalm (1847)
- Sânta cetate (Terța rima) ; datată 1856
- La Schiller (1859)
- Dulcamara (1860)
- Muștele și albinele (1860)
- Corbul și Vulpea (1860). Fabula este o imitație liberă după Le corbeau et le renard de P. Lachambaudie
- Areopagul bestielor (1860)
- Un muieroi și o femeie (1861)
- Mircea și Lazar (1867)
- Poezia (1868)
- Adio la patrie (1868)
- La Maria (1868)
- Primul baciu (1868)
- Un buchet de mireasă (1868)
- Portretul (1868)
- Anatolida sau Omul și forțele (1870)
Teatru.
- Proces general între doe hordii și Natio sau Spoiții cu roșu și spoiții cu albu. Mysteru în doă acte. Bucuresci, Typ. Heliade și Associații, 1861, 72 p.
- Voiaj din podul Mogoșoaii până în țigănia Vlădichii (păstrat în ms. 2359 de la Biblioteca Academiei Române)
Posteritate
Articolul complet aici: jurnalspiritual.eu
Opiniile cititorului
Continue reading
