Ion Frunzetti, poet, eseist și traducător român

Ion Frunzetti (născut pe 20 ianuarie 1918, în Bacău – decedat pe 11 septembrie 1985, în București) a fost un poet, eseist și traducător român. Era fiul Anei (născută Pandele) și al lui Constantin Frunzetti, ofițer de carieră. A urmat școala primară la Târgu Ocna (1924-1927), unde a luat lecții de desen de la pictorul Stavru Tarasov și mai târziu de la N.N. Tonitza. A continuat liceul în diferite orașe, în funcție de mutările de garnizoană ale tatălui: Galați, Oradea (unde, în 1933, a publicat epigrame în revista locală „Flori de crâng” și un sonet în „Adevărul literar și artistic”), Timișoara și Focșani. Colabora la revista de avangardă „13” din Focșani, iar sonetul său „Nevroză” a câștigat premiul întâi la un concurs organizat de redacția revistei (1934). În ultimii doi ani de liceu a învățat la Timișoara, obținând bacalaureatul în 1936, și publicând poezii în revistele locale: „Crai nou”, „Colț de țară” și „Fruncea”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Frunzetti#/media/Fi%C8%99ier:Ion-Frunzetti.jpg

A continuat studiile la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, iar în paralel a urmat și un an la Facultatea de Drept. A obținut licența în estetică în 1940, sub îndrumarea lui Tudor Vianu, cu teza „Problema tragicului în artele plastice”, distinsă cu magna cum laude. Din 1938, la recomandarea lui Vianu, a fost numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, condusă de G. Oprescu. A publicat în periodice importante ale vremii, inclusiv în „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale” și „Universul literar”.

În perioada 1944-1946, a fost asistent al lui Tudor Vianu la Catedra de estetică a Facultății de Litere din București. În 1945, volumul său de poezii „Maree” a fost premiat de Editura Forum, iar în același an a tradus lucrările lui Arthur Rimbaud. În 1946 și 1947, l-a însoțit pe Vianu, numit ambasador la Belgrad, în calitate de consilier cultural.

Ion Frunzetti a continuat să lucreze în învățământul universitar și a fost cercetător la Institutul de Istoria Artei din București între 1951 și 1967. De asemenea, a fost director al Editurii Meridiane și al Institutului de Istoria Artei al Academiei între 1971 și 1975. În 1977 și 1981, a fost ales vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici.

Poezia lui Ion Frunzetti, apărută în volumele „Risipă avară” (1941), „Greul pământului” (1943) și „Maree” (1945), este influențată de Rimbaud, poetul căruia i-a tradus „Iluminările” în 1945. Poezia sa exprimă o tulburare a simțurilor, iar tema singurătății și a luptelor interioare sunt recunoscute ca trăsături esențiale ale operei sale. De-a lungul carierei sale, Frunzetti a continuat să dezvăluie o viziune complexă asupra artei și literaturii, fiind totodată un traducător prolific al unor autori precum Cervantes, Shakespeare, Thackeray și Rimbaud.

Printre scrierile sale se numără volumele „Risipa avară” (1941), „Greul pământului” (1943), „Maree” (1945), „Ostrovul meu” (1957), „Dragostele aceleași inimi” (1967), „Țărmurile clipei” (1983), „Pegas între Meduza și Perseu” (1985) și altele. De asemenea, a tradus lucrări din limba franceză, spaniolă, italiană, germană și engleză, fiind recunoscut pentru fidelitatea față de ritmul și nuanțele originale ale textelor traduse.

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035659/index.html#bio