Ion Dumitrescu, compozitor român de muzică cultă, pedagog și muzicolog

Ion Dumitrescu (n. 2 iunie 1913, Oteșani, județul Vâlcea – d. 6 septembrie 1996, București) a fost un compozitor român de muzică cultă, pedagog și muzicolog, reprezentant marcant al familiei muzicale Dumitrescu.

Ion Dumitrescu și-a început formarea muzicală la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925–1933), unde a studiat cu Alecu Popescu (muzică vocală), Emil Ștefănescu (vioară) și Ion Mardare (psaltichie). A continuat studiile la Conservatorul din București (1933–1940), sub îndrumarea unor personalități precum Faust Nicolescu (teorie–solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie–contrapunct), Mihail Jora, Dimitrie Cuclin (forme, estetică, compoziție), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), George Breazul (pedagogie muzicală), Ionel Perlea (dirijat), și Silvio Florescu (vioară și violă). Ulterior, s-a perfecționat în compoziție și contrapunct cu Mihail Jora.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/music-sheet-music-clef-musician-3943322/

A fost autorul a numeroase eseuri, studii, articole și cronici muzicale, publicate în reviste precum Muzica, Studii de Muzicologie, Enesciana, Contemporanul, România Literară, Scânteia, Revue Roumaine, Drum Nou (Brașov), ș.a.

A participat în juriile unor concursuri muzicale naționale și internaționale (București, Paris, Versailles) și a susținut prelegeri, conferințe, concerte-lecție, emisiuni radio și TV. A fost activ în domeniul culegerii și prelucrării folclorului românesc.

S-a implicat activ în organizarea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, precum și în gestionarea Editurii Muzicale, Tipografiei Muzicale din București, Magazinului Muzica și a altor instituții de profil.

Funcții didactice și administrative

• Profesor de muzică la liceele Gheorghe Lazăr, Sfântul Gheorghe și Matei Basarab (1938–1940)
• Profesor la Academia de Muzică Religioasă din București (1939–1940)
• Dirijor și compozitor la Teatrul Național din București (1940–1947)
• Cadru didactic la Conservatorul din București: profesor de armonie, contrapunct și forme (1944–1979), decan al Facultății de Compoziție (1951–1952), șef de catedră (1956–1979)
• Profesor de armonie și solfegiu la Conservatorul de Jazz din București (1946–1947)
• Secretar (1954–1956), prim-secretar (1956–1963), apoi președinte (1963–1977) al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

Premii și distincții

• Premiul de Stat al RPR, clasa a II-a (1951), pentru Simfonia I
• Premiul de compoziție „Paul Ciuntu” (1940)
• Premiul Academiei Române (1957)
• Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor
• Titlul de Profesor Universitar Emerit (1970)
• Maestru Emerit al Artei (1954)
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Române”, clasa a IV-a (1959)
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I (1966)
• Ordinul „23 August”, clasa I (1971)
• Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România”, clasa I (1973)
• Membru corespondent al Institut de France – Académie des Beaux-Arts (1977)
• Membru al Academiei Tiberine din Roma (1981).

Creația muzicală

Muzică de teatru

A compus muzică pentru peste 20 de spectacole, printre care:
Hamlet, Regele Lear, Noaptea regilor (Shakespeare); Vlaicu Vodă (A. Davila); Lucreția Borgia (V. Hugo); Don Juan, Burghezul gentilom, Școala femeilor (Molière); Coana Chirița (Musatescu); Oedip Rege (Sofocle); Luceafărul (Eminescu); ș.a.

Muzică simfonică

• Suita nr. 1, nr. 2 și nr. 3 pentru orchestră
• Două piese: Cântec și dans
• Poem pentru violoncel și orchestră
• Simfonia I în Fa major
• Preludiu Simfonic
• Concert pentru orchestră de coarde
• Suita simfonică „Muntele Retezat” (1956)
• Simfonietta în Re major.

Muzică de film

A compus coloana sonoră pentru filme precum:
Grădinile Capitalei (1942), Pădurea îndrăgostiților (1947), În sat la noi (1953), Nepoții gornistului (1953), Brigada lui Ionuț (1954), Desfășurarea (1955), Muntele Retezat (1956).

Muzică de cameră

• Sonata în La major pentru pian
• Suita în stil vechi pentru violă și pian
• Sonatina pentru pian
• Două piese pentru pian (Ursul, Căprița)
• Cvartet de coarde nr. 1 în Do major.

Muzică corală și vocală

• Mărăcinul, Cântece și coruri
• Cântece pentru copii, pentru pionieri și școlari
• Cântec de excursie
• Patru cântece pentru voce și pian (1940) – versuri de Octavian Goga, Alfred Moșoiu, A. Mândru, C. Sminel
• Zece cântece aromânești (1943) – versuri populare din colecția Caranica.

Ion Dumitrescu aparține unei remarcabile familii de muzicieni. Este tatăl pianistei Ilinca Dumitrescu și a fost înrudit cu compozitorii Gheorghe și Tudor Dumitrescu.