Eugen Sârbu, violonist român

Eugen Sârbu (6 septembrie 1950, București – 21 iulie 2024, Londra) a fost un violonist clasic român de renume internațional, apreciat pentru tehnica sa rafinată și pentru cariera bogată de solist, recitalist și dirijor de la pupitrul viorii.

S-a născut la București, dar familia sa provenea din comuna Pietrari, județul Dâmbovița. A început studiul viorii la vârsta de cinci ani cu tatăl său și a susținut primul recital la numai șase ani. Până la opt ani cânta deja pe scena Ateneului Român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Sârbu#/media/Fișier:Eugene_Sârbu_in_1970.png

A urmat Școala de Muzică din Galați (1957–1968), sub îndrumarea profesorului S. Nahmanovici, și apoi Conservatorul din București, unde i-a avut ca profesori pe G. Avakian și Ionel Geantă. În paralel, a obținut primele premii naționale și și-a făcut debutul internațional în 1960, la Roubaix, Franța.

În 1970 a părăsit România, fără să renunțe la cetățenia română. A studiat la Paris cu Robert Soetens, iar apoi în Statele Unite, la Curtis Institute of Music din Philadelphia și la Juilliard School din New York, beneficiind de sprijinul marelui Yehudi Menuhin. Printre profesorii săi s-au numărat Ivan Galamian, Eugene Ormandy, Ruggiero Ricci și Nathan Milstein.

A obținut importante distincții la competiții internaționale:

• Premiul Rockefeller pentru Muzică (1975)
• Concursul Paganini (Genova, 1978)
• Concursul Internațional Carl Flesch (Londra, 1978)
  A fost laureat și la competițiile Sibelius, Queen Elisabeth și la concursuri organizate de posturi de radio vest-germane.

Sârbu a concertat pe marile scene ale lumii, ca solist și alături de surorile sale – pianista Carmina Sârbu și violonista Camelia Sârbu. A cântat pe un Stradivarius din 1729, iar stilul său a fost descris ca având „puritatea intonației și claritatea tonului”.

A interpretat concerte de Mozart, Beethoven, Sibelius, Walton sau Chausson, colaborând cu orchestre prestigioase precum BBC Symphony Orchestra, Royal Philharmonic sau Hallé Orchestra. A debutat la Proms în 1982 și a revenit în 1983. În 1982 a participat la celebrarea bicentenarului Paganini la Genova.

A fost și dirijor-solist, conducând European Master Orchestra și realizând înregistrări de referință, între care concertele pentru vioară de Mozart și Sibelius.

După 1989, Eugen Sârbu a reluat legăturile cu publicul român, pe care îl considera „cel mai cald din lume”. În 1995 a început un turneu în țară și a sprijinit tinerii muzicieni români prin burse. A fost distins cu Premiul „George Enescu” (1995), a devenit membru de onoare al Academiei de Muzică din București (1997) și a fost numit director onorific al Orchestrei Naționale Radio.

În decembrie 1997 a susținut un concert în memoria victimelor Revoluției. A continuat să apară la evenimente importante în România, inclusiv alături de Gheorghe Zamfir la un concert-gală din 2014.

Eugen Sârbu a murit la Londra, pe 21 iulie 2024, la vârsta de 73 de ani, după o lungă suferință.