Ion Breazu, istoric și critic literar român

Ion Breazu (n. 4 aprilie 1901, Mihalț – d. 11 mai 1958, Cluj) a fost un istoric și critic literar român.

Ion Breazu s-a născut în satul transilvănean Mihalț, într-o familie de agricultori, Victor și Floarea Breazu (n. Cernău). A urmat școala primară în satul natal, apoi a continuat studiile secundare la Blaj (1913-1919), pe care le-a finalizat la Orăștie, unde a susținut bacalaureatul în 1920. Apoi, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj între 1920 și 1924, obținând licența în limba și literatura română, cu specializare secundară în istorie. Printre profesorii săi s-au numărat Gheorghe Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, Nicolae Drăganu și Ioan Lupaș.

După absolvire, a lucrat ca redactor la săptămânalul clujean Societatea de mâine, arhivar suplinitor la Arhivele Statului din Cluj și profesor suplinitor (1924-1926). În 1926, la recomandarea profesorului Sextil Pușcariu, a obținut o bursă de doi ani la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, de lângă Paris, unde a studiat relațiile româno-franceze sub conducerea lui Nicolae Iorga. În 1928, a publicat la Paris studiul Edgar Quinet et les Roumains, care a constituit debutul său editorial.

După întoarcerea în România, Breazu a fost angajat la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea lui Sextil Pușcariu, unde a activat ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, iar între 1940 și 1945 a fost administrator. În 1931, a obținut doctoratul magna cum laude cu teza Edgar Quinet și românii, continuând cercetările privind literatura transilvăneană și literatura comparată. Studiul său Michelet și românii (1935) a fost premiat de Academia Română în 1937. În 1943, a fost numit conferențiar de istoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Cluj-Sibiu, iar în 1955 a fost promovat profesor la Universitatea din Cluj, unde a predat cursuri de Istoria literaturii române moderne.

Sursa foto: AI

Sursa foto: http://www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro/detalii_membrii_395_Ion-BREAZU.html

Ion Breazu a fost un militant activ pe plan cultural, îndeplinind funcțiile de secretar propagandist și apoi secretar literar al Astrei (1936-1945), și redactor responsabil al revistei Transilvania (1941-1945). Din 1951, a condus Secția de istorie literară și folclor a Filialei Cluj a Academiei Române și a fost redactor responsabil al Buletinului de studii și cercetări de istorie literară și folclor. A decedat prematur în 1958, lăsând nefinalizate proiecte importante, printre care o monografie detaliată despre George Barițiu și editarea operelor complete ale lui Ioan Slavici.

Începând din septembrie 1996, școala gimnazială din satul său natal Mihalț îi poartă numele.

Ion Breazu a colaborat cu numeroase articole, studii, cronici și comentarii literare în revistele Societatea de mâine, Cosânzeana, Boabe de grâu, Revue de Transylvanie, Dacoromania, Gând românesc, Transilvania, Studii literare, Steaua, Tribuna și altele, promovând literatura transilvăneană din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.

Printre subiectele care l-au preocupat, se numără analiza operei literare a unor autori precum Ioan Slavici, George Coșbuc, Liviu Rebreanu și Ion Agârbiceanu. De asemenea, a studiat modul în care valorile universale au pătruns în literatura română din Ardeal, iar volumele sale incluzând Timotei Cipariu și Italia (1943), Slavici și Confuciu (1948), Turgheniev la românii din Ardeal (1948), Schiller la românii din Transilvania (1955), Coșbuc și Longfellow (1957) și Ecouri ovidiene în literatura română din Transilvania (1958) reflectă această preocupare. A fost autorul lucrării Literatura Transilvaniei (1944), în care a analizat schimburile de idei între Transilvania și celelalte provincii românești, precum și pătrunderea valorilor moderne în literatura română din Ardeal.

Mircea Curticeanu, un alt profesor clujean, a cercetat în detaliu biografia și bibliografia lui Ion Breazu, adunând în două tomuri Ion Breazu, Studii de literatură română și comparată (1970-1973) și un volum de corespondență între Breazu și Lucian Blaga (De amicitia Lucian Blaga – Ion Breazu. Corespondență, 1995).

Opera

• Edgar Quinet et les Roumains, Paris, 1928
• Bibliografia periodicelor (1927-1928) (în colaborare), București, 1931
• Viața literară românească în Ardealul de după Unire, Cluj, 1934
• Michelet și românii. Studiu de literatură comparată, Cluj, 1935
• Biobibliografia lui Gheorghe Bogdan Duică (în colaborare cu I. Crăciun), Cluj, 1936
• Literatura „Tribunei”, I Proza, București, 1936
• La Littérature contemporaine en Roumanie, Cluj, 1936
• Bibliografia publicațiilor (1933, 1934 și 1935) (în colaborare), București, 1938
• Lupta românilor din Transilvania pentru limbă, Sibiu, 1943
• Die neuere rumänische Literatur Siebenbürgens, București, 1943
• Literatura Transilvaniei. Studii, articole, conferințe, București, 1944
• Folklorul revistelor „Familia” și „Șezătoarea”, Sibiu, 1945
• Curs de istoria literaturii române moderne (Eminescu și Caragiale), Cluj, 1950 (litografiat)
• Studii de literatură română și comparată, ediție îngrijită de Mircea Curticeanu, vol. I-II, Cluj, 1970-1973
• De amicitia: Lucian Blaga – Ion Breazu. Corespondență, ediție îngrijită de Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, 1995

Antologii

• Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, Cluj, 1937
• Antologie română, în colaborare cu Sextil Pușcariu, Halle, 1938
• Poezii patriotice, în colaborare cu Ion Chinezu, Cluj, 1938
• Din viața satului transilvănean, Cluj, 1942
• Mama, copilul și căminul familiar în poezia românească, Sibiu, 1943.