Gheza Vida, sculptor român

Gheza Vida (născut Vida Géza, 28 februarie 1913, Baia Mare – d. 11 mai 1980, Baia Mare) a fost un important sculptor român, considerat cel mai reprezentativ artist plastic modern din Maramureș. A fost membru corespondent al Academiei Române și activist politic, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 1945.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheza_Vida#/media/Fișier:Gheza_Vida_in_1936.png

Născut într-o familie de mineri, Vida și-a descoperit talentul artistic din copilărie, cioplind în lemn scene din viața rurală. A urmat Liceul „Gheorghe Șincai” din Baia Mare, sprijinit de un binefăcător, și a fost îndrumat de sculptorii Eugen Pascu și Gheorghe Manu. În anii ’30 s-a implicat în activism de stânga și a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania. După o perioadă de detenție în lagăre franceze și muncă forțată în Germania, s-a întors în Baia Mare și a studiat la Academia de Belle-Arte din Budapesta.

După 1945 a participat activ la reconstrucția culturală a României, expunând la numeroase expoziții din țară și din străinătate. A realizat sculpturi monumentale precum Monumentul ostașului român din Carei (1964) și Monumentul de la Moisei (1966), devenind o figură centrală în arta monumentală românească.
Vida Gheza a fost cunoscut pentru două direcții majore în creația sa: una realistă, dedicată muncii omului simplu (țărani, mineri, muncitori forestieri) și una mitologică, inspirată de folclorul și simbolistica maramureșeană. A preferat lemnul ca material de expresie artistică, dând lucrărilor sale o forță arhaică și o expresivitate deosebită.

Printre lucrările emblematice se numără: Butinarul, Răscoala, Horea, Cloșca și Crișan, Omul pădurii, Solomonarul, Sfatul bătrânilor și Dans oșenesc.
A primit numeroase distincții, printre care Premiul de Stat (1953), titlul de Artist al Poporului (1964), Ordinul Muncii clasa I, Ordinul „Meritul Cultural” și titlul de Erou al Muncii Socialiste (1971). În 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.