Ion Barnea, istoric de artă și arheolog român

Ion Barnea (n. 13 august 1913, Stănești-Lunca, Lungești, Vâlcea – d. 30 ianuarie 2004) a fost istoric de artă bisericească, arheolog și membru de onoare al Academiei Române. Specialist de prim rang în arheologia paleocreștină, a contribuit decisiv la cunoașterea monumentelor creștine timpurii din România și sud-estul Europei.

Sursa foto: AI Generated

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barnea#/media/Fișier:Ion_Barnea.jpg

A realizat cercetări arheologice în fostul teritoriu al Daciei și, în special, în Scythia Minor din epoca romană târzie și bizantină (secolele IV–XII). A condus săpături la Garvăn-Dinogetia, Isaccea-Noviodunum, Murfatlar (Basarabi) și Adamclisi-Tropaeum Traiani, având contribuții importante și în sigilografie.

După studiile universitare la București, și-a susținut în 1940 doctoratul la Atena, în limba greacă, sub îndrumarea savantului G. A. Sotiriou, cu o lucrare despre altarul paleocreștin. A urmat specializări la Roma (1941–1942), ca bursier al Accademia di Romania, și la Berlin (1943–1944).

Revenit în țară, a lucrat la Muzeul Național de Antichități, iar din 1946 a coordonat cercetările de la fortificația romano-bizantină Dinogetia. După transformarea MNA în secție a Institutului de Arheologie (1956), și-a continuat activitatea până la pensionarea forțată în 1975, rămânând însă activ în cercetare.

Între 1957–1962 a condus săpăturile de la complexul de biserici rupestre de la Murfatlar. Din 1968 până în 1987, a fost responsabil de cercetările de la Tropaeum Traiani (Adamclisi).

Ion Barnea a publicat rezultatele tuturor cercetărilor sale, semnând sau co-semând 11 cărți, aproximativ 200 de studii și peste 70 de recenzii și cronici. Printre lucrările de referință se numără:

• Les monuments paléochrétiens de Roumanie (Città del Vaticano, 1977)
• Arta creștină în România, vol. I (sec. III–VI, 1979) și vol. II (sec. VII–XIII, 1981)
• Constantin cel Mare (1982)
• numeroase contribuții la Din istoria Dobrogei și la Istoria României.

Pentru meritele sale, a fost ales membru de onoare al Academiei Române (1999) și decorat în 2002 cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler.

A fost tatăl profesorului și arheologului Alexandru Barnea, continuator al tradiției științifice a familiei.