Ion Aramă, scriitor, prozator, publicist și ofițer de marină

Ion Aramă (18 octombrie 1936 – 26 septembrie 2004, București) a fost scriitor, prozator, publicist și ofițer de marină, unul dintre cei mai prolifici autori militari ai secolului XX. Între 1959 și 2002 a publicat 30 de volume originale și 9 traduceri, abordând teme inspirate din războaiele mondiale și din viața marinarilor militari.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-write-ink-office-3958737

Sursa foto: https://ionaramainmemoriam.blogspot.com/2016/08/scriitorul-ion-arama-plecat-dintre-noi.html

Printre cele mai cunoscute romane se numără Trecătoarea de fier, Câmpia de foc, Ultima redută, Detașamentul Călina, Mareșalul și soldatul, Am fost cu toții soldați, precum și lucrări dedicate vieții pe mare – Cu Bricul Mircea în jurul Europei, Rapsodia albastră, Furtuna albă, Țărm fără catarge, Ne-așteaptă marea.

Născut la București în 1936, Ion Aramă a urmat Liceul Militar de Marină din Galați, unde și-a descoperit pasiunea pentru mare. A debutat în 1956 cu volumul de versuri Marinar de frunte.

Între 1955 și 1968 a fost redactor la Flota Patriei. În paralel, a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964), obținând licența în 1969. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor în 1972.

Ca ofițer de marină, a participat la mai multe voiaje cu nava-școală Bricul Mircea, experiență care i-a inspirat volume memorialistice și de călătorie. A abordat și literatura științifico-fantastică, publicând în 1971 romanul Stăpânul oceanului.

Între 1968 și 1981 a fost redactor la Editura Militară, colaborând cu autori de prestigiu precum Nichita Stănescu, D.R. Popescu, Marin Preda sau Gheorghe Tomozei. Din 1981 până în 1993 a ocupat funcții editoriale la publicațiile Apărarea patriei, Viața militară, Îndrumătorul cultural și artistic. A promovat literatura militară prin cenacluri, simpozioane și emisiuni radio, iar în 1973 a fost decorat cu medalia „Meritul militar, clasa a II-a”.

În 1988 și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu o lucrare despre motivul călătoriei în literatura fantastică a secolului XIX. În același an a fost avansat colonel. După trecerea în rezervă (1993), a colaborat cu edituri bucureștene, a fondat revista Marea Noastră pentru tineret și a continuat să publice.

Ion Aramă s-a stins din viață la București, pe 26 septembrie 2004.

Opera literară (selecție)

• Marinar de frunte (versuri, 1956)
• Echipajul navei R-305 (nuvelă, 1961)
• Catarge la orizont (nuvelă, 1963)
• Ne-așteaptă marea (roman, 1968)
• Cu Bricul Mircea în jurul Europei (note de călătorie, 1970)
• Rapsodie albastră (roman, 1971)
• Furtuna albă (roman, 1972)
• Ultima redută (roman, 1977)
• Trecătoarea de fier (roman, 1977)
• Câmpia de foc (roman, 1978)
• Am fost cu toții soldați (roman, 1985)
• Detașamentul Călina (roman, 1989)
• Mareșalul și soldatul (roman, 1992)
• Nu trage, Sahib! (roman, 2001)
• Soldații ultimei șanse (roman, 2002)

Aprecieri critice

Critica literară l-a așezat între Jean Bart și Radu Tudoran, subliniind naturalețea dialogului, ritmul alert, veridicitatea descrierilor și prospețimea stilului.