Ioan Zugrăvescu, chimist român

Ioan Zugrăvescu (n. 29 mai 1910, Iași – d. 12 decembrie 1989, Iași) a fost un chimist român de renume, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române, recunoscut în special pentru contribuțiile sale importante în domeniul chimiei heterociclurilor.
Școala primară a urmat-o la Alexandria, iar studiile liceale la Brașov. Apoi, s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din București, unde în 1931 a obținut licența în științe fizico-chimice.

În 1934 și-a susținut doctoratul în științe, cu o teză intitulată Acțiunea compușilor organo-magnezieni asupra amidelor N-disubstituite ale acidului beta-fenilacetic. În 1965, a obținut titlul de doctor docent în chimie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Academia_Română#/media/Fișier:Logo_of_the_Romanian_Academy.png
La îndemnul profesorilor Ștefan Minovici și Gheorghe G. Longinescu, și-a început activitatea didactică în cadrul Laboratorului de Chimie Organică al Universității din București. În 1937 a fost numit director al Secției de Biochimie a Institutului „Victor Babeș” din București, unde a demarat cercetări privind biochimia celulară, în special în cazul celulelor maligne.

În 1948 a devenit șef de lucrări la Facultatea de Științe a Universității din București, iar în 1949 a fost numit profesor de chimie organică la Institutul de Industrii Alimentare din București.

Începând cu 1956, s-a transferat la Iași ca profesor titular al Catedrei de Chimie Organică din cadrul Facultății de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, unde a activat până la pensionare, în 1975.

Cercetările sale s-au concentrat pe chimia N-ilidelor, domeniu în care a obținut rezultate valoroase, recunoscute la nivel internațional, și în cadrul căruia a format o școală științifică de prestigiu. A sintetizat noi compuși heterociclici cu proprietăți bacteriostatice, analgezice și/sau hipotensoare. Printre realizările sale remarcabile se numără: sinteza unor polimeri 1,3,4-oxadiazolici, aplicarea reacțiilor de poliheterociclizare în obținerea de noi polimeri heterociclici din clasa triazolilor și studiul unor compuși metilen-diaminici cu efecte anticonvulsivante.

Pe lângă activitatea universitară, a fost implicat și în cercetarea științifică din cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” al Academiei Române, unde a ocupat temporar funcția de director.

Titluri și distincții
Membru corespondent al Academiei Române (din 1963)

Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Nantes (1973)

Lucrări științifice reprezentative (selecție)
The heterocyclization of several reactive polymers by the 1,3 dipolar addition reaction. I, J. Polym. Sci. B 6 (1968) 451–455

Electrical properties of ylidic compounds, Phys. Stat. Sol. 3 (1970) K147–K148

Zugrăvescu, I., Polimeri heterociclici, Ed. Academiei RSR, București, 1971

Electrical conductivities of polymers with pyrimidine repeating unities, Phys. Stat. Sol. 9 (1972) K129–K130

Polychalkone III. Polymeranaloge reaktionen der Polychalkone mit hydrazinen, Makromol. Chem. 157 (1972) 179–185

Zugrăvescu, I., Petrovanu, M., Chimia N-ilidelor, Ed. Academiei RSR, București, 1974; N-Ylide Chemistry, McGraw Hill International, NY & London, 1976

Polydisuccinimides: Polyaddition reactions of aliphatic and aromatic diamines to N,N′-bismaleimide, Eur. Polym. J. 14 (1978) 985–990

Zugrăvescu, I., Petrovanu, M., Cicloadiții 3+2 dipolare, Ed. Academiei RSR, București, 1987.