Ioan Slavici, scriitor și jurnalist român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 18, 2026
Ioan Slavici este unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii române, cunoscut mai ales pentru nuvelele „Moara cu noroc”, „Popa Tanda”, „Budulea Taichii”, „Pădureanca” și pentru romanul „Mara”.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Slavici.jpg
S-a născut la 18 ianuarie 1848, în comuna Șiria, din comitatul Arad, localitate care, la acea vreme, făcea parte din Ungaria. Provenea dintr-o familie modestă: mama sa, Elena, era de origine cărturărească, iar tatăl, Savu, era cojocar. Implicat activ în lupta pentru drepturile românilor din Transilvania, Slavici a fost închis de autoritățile maghiare. Ulterior, stabilit în România, a fost întemnițat din nou, de această dată sub acuzația de „propagandă antiromânească”.
Debutul literar al lui Ioan Slavici a fost influențat decisiv de Mihai Eminescu, care l-a îndemnat să scrie și l-a recomandat revistei „Convorbiri literare”, unde a publicat pentru prima dată în martie 1871. În 1874, Slavici s-a stabilit în România, mai întâi la Iași, apoi la București, unde a activat ca publicist, profesor și ziarist. Între 1877 și 1880, a fost redactor al ziarului „Timpul”, alături de Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale.
Ioan Slavici a murit la 17 august 1925, în localitatea Crucea de Jos, orașul Panciu, județul Vrancea. Conform dorinței sale, a fost înmormântat inițial la schitul Brazi, iar ulterior reînhumat în cimitirul orașului Panciu.
Opera lui Ioan Slavici
Comedii
-
Fata de birău (1871)
-
Toane sau Vorbe de clacă (1875)
-
Polipul unchiului (1875)
Drame istorice
-
Bogdan Vodă (1876)
-
Gaspar Graziani (1888)
Povești
-
„Zâna Zorilor”, „Florița din codru”, „Doi feți cu stea în frunte”, „Păcală în satul lui”, „Spaima zmeilor”, „Rodul tainic”, „Ileana cea șireată”, „Ioanea mamei”, „Petrea prostul”, „Limir-împărat”, „Băiet sărac”, „Împăratul șerpilor”, „Doi frați buni”, „Băiat sărac și horopsit”, „Nărodul curții”, „Negru împărat”, „Peștele pe brazdă”, „Stan Bolovan”, „Boierul și Păcală”
Nuvele
-
Popa Tanda (1873)
-
Scormon (1875)
-
La crucea din sat (1876)
-
Crucile roșii (1876)
-
O viață pierdută (1876)
-
Gura satului (1878)
-
Budulea Taichii (1880)
-
Moara cu noroc (1880)
-
Pădureanca (1884)
-
Comoara (1896)
-
Vatra părăsită (1900)
-
La răscruci (1906)
-
Pascal, săracul (1920)
Romane
-
Mara (1894)
-
Din bătrâni (1902)
-
Din bătrâni. Manea (1905)
-
Corbei (1906)
-
Din două lumi (1920)
-
Cel din urmă armaș (1923)
-
Din păcat în păcat (1924)
Memorii
-
Fapta omenească. Scrisori adresate unui tânăr (1888–1889)
-
Serbarea de la Putna (1903)
-
Închisorile mele (1920)
-
Amintiri (1924)
-
Lumea prin care am trecut (1924).
Jurnal FM 