Ioan Molnar-Piuariu, medic român

Ioan Molnar-Piuariu (n. 1749, Sadu – d. 16 martie 1815), cunoscut și sub titlul nobiliar Ioan Molnár-Piuariu de Müllersheim, a fost primul medic român titrat, un oculist renumit și filolog.

Ioan Molnar s-a născut în 1749 în localitatea Sadu, din apropierea Sibiului, într-o familie de preoți: tatăl său era Ioan Molnar, iar mama sa, Patrasia, provenea dintr-o familie de aromâni. Fratele său, Popa Tunsu, a fost un cunoscut lider religios. La vârsta de 34 de ani, Ioan s-a căsătorit cu văduva Ana Regina Arasni, născută Sebastian, iar împreună au avut o fiică, Ioana Regina (n. 1788).

Casa din Sibiu în care a locuit Ioan Piuariu-Molnar

Țetcu Mircea Rareș – Operă proprie

Casa din Sibiu în care a locuit Ioan Piuariu-Molnar

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:CasaPiuariuMolnarSB (2).JPG
• Creată: 25 august 2013
• Încărcată: 9 septembrie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Piuariu-Molnar#/media/Fi%C8%99ier:CasaPiuariuMolnarSB_(2).JPG

Primele lecții le-a primit de la tatăl său, iar la Sibiu a învățat carte românească și grecească în colonia aromânească. Ulterior, a frecventat liceul săsesc din Sibiu, studiind latina, maghiara și germana, și a absolvit în jurul anilor 1767-1768. Deși nu a urmat o facultate, s-a dedicat carierei de medic. Nu se știe exact de unde a învățat meseria de oculist, dar este posibil să fi fost ucenic la un doctor grec timp de șase ani. Faima sa de oculist s-a răspândit rapid, iar între 1769 și 1770 a lucrat în Banat, la Orșova, fiind medic al regimentului românesc de graniță I, cu sediul la Jupalnic. În 1774, după studii la Viena, a obținut titlul de „magistru oculist”, devenind astfel primul doctor român cu diplomă de la o universitate celebră.

După obținerea titlului de oculist, Molnar s-a întors în Sadu, unde a devenit rapid renumit. În 1776, a fost angajat de Guberniul Transilvaniei ca „medic al săracilor”, având un salariu fix, întrucât era singurul oculist din țară, iar puțini pacienți își puteau permite tratamentele. A fost încurajat să formeze alți oculiști pentru a ajuta statul transilvănean. În același an, a obținut o bursă pentru a studia chirurgia la Viena. În 1777 a fost numit „medic oculist al Marelui Principat al Transilvaniei” și „protomedicus” al Ardealului. Pe lângă tratarea celor săraci, Molnar a vindecat numeroși mineri din Apuseni și a primit solicitări din Muntenia, Moldova și Bucovina. În 1781 s-a mutat la Sibiu și s-a înscris în Loja masonică a Sfântului Andrei.

În 1791, Molnar a fost numit profesor de oftalmologie la Liceul medico-chirurgical din Cluj, unde a înființat catedra de oftalmologie. În același an, a publicat lecția de deschidere a cursului, care a fost considerată prima lucrare științifică scrisă de un român în domeniul medicinei. Molnar a fost unul dintre cei mai mari oculiști din Imperiul Austriac, iar mulți dintre studenții săi au devenit oculiști renumiți.

Molnar s-a implicat activ în sprijinul românilor, traducând și popularizând cărți, și participând la diverse mișcări sociale. A fost un mediator în răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, deși nu era de acord cu metodele revoluționare. A luat parte la întâlnirea împăratului Iosif al II-lea în Transilvania și a adus în atenția acestuia problemele satelor românești. Molnar a redactat memoriile Supplex Libellus Valachorum în 1791, care au avut un impact important în obținerea sprijinului pentru românii din Transilvania.

În 1789 și 1793, Molnar a încercat să înființeze un ziar dedicat românilor, Wallachische Zeitung für den Landman, însă s-a lovit de refuzul autorităților. În ciuda acestui fapt, a creat „Societatea filosoficească a Neamului Românesc din Marele Principat al Ardealului” pentru a promova idei iluministe și a obține dreptul de a publica ziarul. Din păcate, autoritățile au interzis această inițiativă, iar Molnar nu a reușit să-și vadă visul împlinit.

Ioan Molnar-Piuariu a decedat la 16 martie 1815, la vârsta de 66 de ani, la Sibiu, fiind înmormântat în apropierea bisericii din cartierul Iosefin.

Molnar a publicat mai multe lucrări, printre care:

• Economia stupilor (Viena, 1785), prima lucrare economică românească, care se ocupă cu îmbunătățirea practicii apiculturii.
• Deutsch-walachische Sprachlehre (Viena, 1788; Sibiu, 1810), o gramatică română pentru germani, compilată după modelul lui Gheorghe Șincai.
• Supplex Libellus Valachorum (1791), o lucrare de importanță istorică pentru revendicările românilor.
• Retorica, adică învățătura și întocmirea frumoasei cuvântări (1798).

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929.
• Popa, Mircea – Ioan Molnar Piuariu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976.
• Anuarul Institutului de Istorie Națională, nr. 1, 1921-1922, Cluj-Napoca, Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, 1922.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Molnar-Piuariu