Ioan Maiorescu, profesor şi publicist român

Ioan Maiorescu, născut Trifu, (n. 1811, Bucerdea Grânoasă, Imperiul Austriac – d. 24 august/5 septembrie 1864, Craiova, Principatele Unite Române) a fost un profesor român de istorie, director al Școlii Centrale din Craiova, agent diplomatic al guvernului Țării Românești pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main, tatăl lui Titu Maiorescu.

Ioan Maiorescu provenea dintr-o familie de țărani români din Transilvania, numele său de familie fiind inițial Trifu. A ales să-l schimbe în Maiorescu pentru a sublinia legătura cu istoricul și filologul Petru Maior. A fost căsătorit cu Maria Popazu și a fost tatăl lui Titu Maiorescu, unul dintre cei mai mari intelectuali ai României.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Maiorescu#/media/Fi%C8%99ier:Constantin_Lecca_-_Ioan_Maiorescu.jpg

Ioan Maiorescu a studiat la Blaj, Cluj, Pesta și Viena, unde a urmat cursuri de istorie și teologie. A finalizat studiile teologice la seminarul Sfânta Barbara.

În 1836, a trecut Carpații și s-a stabilit în Cerneți, județul Mehedinți, unde a fondat o școală primară. În anul următor, a fost numit inspector și profesor la gimnaziul din Craiova, dar în 1843 și-a pierdut temporar postul din cauza unor conflicte. A fost colaborator al revistei „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.

În timpul Revoluției de la 1848, Ioan Maiorescu a fost trimis de guvernul provizoriu de la București într-o misiune diplomatică pe lângă guvernele de la Pesta, Viena și Frankfurt. Scopul său a fost de a face cunoscută situația românilor în Europa, prin publicarea de articole în diverse ziare.

A publicat lucrarea Die Romänen der Österreichischen Monarchie, în care a adus în prim-plan meritele românilor transilvăneni care au luptat alături de Casa de Austria în revoluția pașoptistă. În această lucrare, el a tradus în germană rapoartele prefecților Avram Iancu, Axente Sever și Simion Balint, contribuind astfel la documentarea istoriei românilor.

Între 1853 și 1856, Ioan Maiorescu a fost funcționar superior la Ministerul de Justiție din Viena, unde a tradus în limba română mai multe codice de legi. În 1857, a călătorit în Istria pentru a vizita comunitățile românești de acolo și a întocmit un vocabular al dialectului lor.

Revenit definitiv în țară, în 1859, a devenit director al Eforiei Școlilor și profesor la Facultatea de Litere.

Bibliografie

• Diaconovici, C. – Enciclopedia română, vol. III, 1904, Editura W. Krafft, p. 172.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Maiorescu