Ioan Andrieșescu, arheolog român

Ioan Andrieșescu (n. 2 mai 1888, Iași, România – d. 17 decembrie 1944, București, România) a fost un arheolog român, membru corespondent al Academiei Române.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Andrieșescu#/media/Fișier:Ioan_Andrieşescu_(1).jpg

A fost unul dintre pionierii arheologiei românești și o figură marcantă a culturii academice interbelice.
A urmat studiile liceale și universitare în Iași, obținând diploma Facultății de Litere și Filosofie. Ulterior, s-a specializat în arheologie în Germania și a efectuat stagii de documentare în mai multe țări europene. A obținut titlul de doctor în 1912.

În 1915, a început activitatea la Muzeul Național din București, unde a avansat treptat până la funcția de director, pe care a ocupat-o din 1935. În paralel, a avut o carieră universitară remarcabilă: a devenit profesor titular la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București în 1927, iar între 1938 și 1944 a condus Seminarul de Arheologie și Preistorie al facultății.
Alături de Vasile Pârvan, este considerat întemeietor al școlii românești de arheologie. A publicat numeroase lucrări de specialitate și a condus importante cercetări de teren pe șantiere arheologice din întreaga țară.

A fost membru în diverse instituții și organizații științifice, printre care:

• Comisiunea Monumentelor Istorice din România
• Institutul Arheologic German
• Societatea Anticarilor din Londra.

La 26 mai 1928, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

Sursă:
Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866–1999, Editura Academiei Române, București, 1999. ISBN: 973-27-06967

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Andrieşescu