Încep revoltele din interiorul Poliției. Cercul neputinței își schimbă forma!

Legat de cazul crimelor de la Caracal, Viki Dumitrache, psiholog clinician, a postat un mesaj care a devenit viral. A fost invitată la Televiziunea Națională, pentru  a dezvolta acest subiect controversat. Iată ce spune:

„In 10 ani de munca in protectia copilului am evaluat aprox 200 de fete violate, in urma evaluarilor tinerele intrand in programe de consiliere psihologica pe care tot eu le tineam.
La vremea aia, adica incepand cu anul 2001 devenisem cunoscuta si preferata de politisti si procurori care ma felicitau ca fac rapoarte utile si complexe.

Am colaborat si intrat in contact cu zeci de politisti, unii de la sectiile de politie din sate, altii de la trafic de persoane, altii de la criminologie. Majoritatea lor, cand ma contactau fie ca ma sunau, fie ca veneau personal incepeau aproximativ cam asa:

„săru-mâna doamna psiholog, am si eu o fată pentru evaluare. A facut reclamatie ca a fost violata, dar nu cred, cred ca s-a dus de bunavoie si-apoi a aflat tac-su ca s-a f***t cu ăla si de frică zice ca a fost violata” sau „avem pe una o ține una si buna că-i violata da eu zic ca joaca teatru, ca ce-a cautat de s-a plimbat singura la ora aia?!?”

Nu mai tin minte fix cuvintele dar atitudinea da. La inceput m-am fâstâcit ca eram incepatoare si nesigură dar cu timpul am inceput sa-i corectez si chiar sa-i trag pe unii in discutii explicative. Apoi am inceput sa prind autoritate si sa-i atentionez cu privire la respectul față de oameni si la faptul ca judecata de valoare e total nepotrivita cu situatiile.
Per total in atitudinea lor era un numitor comun si anume faptul ca ei se pozitionau dintr-un unghi social de superioritate si-si afisau un statut de cunoscatori. Reiesea ca, rareori un viol era un fapt total nepermis si ca reprezenta o agresiune grava, ba teoria generala ar fi fost că:-„fetelor le placea si apoi cereau bani si-i amenintau pe bietii baieti” sau ca
-„daca cateaua n-ar ridica coada, cainele n-ar mirosi-o ca e in calduri”
-„daca nu s-ar imbraca provocator si n-ar avea sange sau gene de curvă, n-ar fi intrat in belele”

Nu toti politistii au fost in tonul descris mai sus, dar cei mai multi da. Unii, cu care ma vedeam cel mai des au ramas rezistenti la prețiozitățile mele si zambeau concesiv dar nezdruncinați in pozitia lor. Zambetul lor sagalnic imi spuneau „degeaba mă doamnă ma iei la teorii matale, ce stii ce-i practica? ce stiu eu, stiu bine!”
Multi dintre ei ma priveau respectuos dar cu compatimirea cu care un expert e contrazis de-un teoretician. Intr-un fel e „vina” lor, intr-alt fel nu e, pentru ca e un „ceva” comun in atitudinea lor care razbate din discursul lor, e misoginismul de serviciu, sau atitudinea misogina neconstientizata.

Misoginismul din mentalul colectiv masculin e o acumulare de idei inalntuite care „explica si mentin” ideea ca barbatu-i partea sincera si puternica a omenirii in timp ce femeia e partea slaba, vicleana si curva. E foarte simplu si confera multa putere barbatului care preia stafeta de la tata si de la bunicul si-o duce mai departe chiar mandru de puterea lui.
Intre barbatii misogini e o coalitie, o fratie perenă dintotdeauna , lucru sustinut si de absenta bordelurilor sau a reprezentantilor in randul prostituatelor „la șosea”. Nu ca barbati de-a lungul timpurilor nu s-ar fi prostituat, sau ca n-ar fi facut sex pe bani, dar au refuzat s-o faca la vedere, expusi femeilor carora li s-ar fi adresat.
Arhetipul barbatului puternic care submineaza femeia slabă, vicleană si curvă este inca prezent dominând in mentalul colectiv pe cei care nu gandesc cu mintea lor, pe cei cărora le convine aceasta „putere” servită, putere care le confera justificarea superioritatii si-a abuzului si-a lipsei de respect.
Numai constientizarea lucrurilor va putea misca lucrurile din acest registru. Avem nevoie toti sa discutam despre aceste lucruri pana se trezesc unii, pana incep sa-nteleaga, caci de la sine nu se va schimba nimic ci se va perpetua cum s-a intamplat pana acum de-a lungul veacurilor.

„Politistul” cu care eu am lucrat la vremea aia era barbatul vesnic sictirit, vesnic nemultumit ca e telegarit prea mult, ca sefii sunt prea duri, ca dosarele erau prea multe, ca nu erau bani de benzina si nici de deconturi, duri, misogini, cu aere de experti in comportamente umane antisociale, cu o proasta parere despre oameni in general, cu etică preferențial exprimata, cu pretentii de mari cunoscatori ai „oamenilor inferiori”. a încheiat doamna psiholog.

Chiar şi şeful poliției din Bacău a avut o exprimare nefericită, când a declarat că femeile să nu mai sune noaptea la 112 şi să aştepte până dimineața. Şi-a cerut scuze mai târziu, dar se pare că unii chiar aşa acționează. În cazul Alexandrei din Caracal, a fost sacrificată de vie din cauza nepăsării şi a mentalităților retrograde.

Ca în orice instituție sau grup, nu putem generaliza. Există și oameni devotați. Într-o postare a unui cont al polițiștilor din Bacău, s-a transmis următorul mesaj:

”Acesta nu este un comunicat al IPJ.
În întunericul așternut de evenimentul din Caracal, polițiștii nu au avut niciun cuvânt și poate nici nu vor avea. Cel mai cumplit sentiment al oricărei ființe este că putea să facă mai mult. S-au format multe ipoteze pe care nu le pot ști decât cei ce au fost acolo dar nu cred că există vreun polițist sau procuror care să fie bucuros de rezultat. „Am fi putut face mai mult”, „ar fi putut să se întâmple la noi”, „am fi putut salva”, „am fi eșuat și noi”, astea sunt vocile ce ne fulgeră capetele tuturor. Eroi nu există în povestea asta fiindcă personajul principal moare și s-ar fi putut întâmpla inclusiv familiilor noastre. Nu există polițist care să nu își dorească să salveze și nu cred că ar fi ezitat vreunul să facă inclusiv un abuz dacă ar fi știut că acolo e rezolvarea. Multă lume nu știe cum funcționează sistemul de la apelul 112 până la conferința de presă, detaliile sunt transmise la foc automat, telefoanele sună, de la operatori la agenti la șefi care sună la șefi și la șefi și apoi la agenți, noi nu lucrăm cu google maps, nu avem tehnologia anului 2019, noi ne descurcăm cu ce avem, cu o stație care nu are semnal și cu care nu prea poți face mare lucru, cu un telefon care sună fără oprire, cu un pix și cu o foaie, fiind unele din motivele pentru care așteptările voastre și ale noastre sunt departe de adevăr. Nu vrem să învinovățim pe nimeni și nici să aruncăm, clasic, spre politic, pentru ca ei sunt oglinda noastră, a tuturor și ne-am face vinovați cu toții. Vrem ca mersul ăsta prin ceață, cu mâinile legate la spate să se termine, glumele pe seama legilor să dispară și voi, cetățenii să aveți parte de TOT ce se poate folosi. Vrem ca pentru salvarea unei vieți, a ORICĂREI vieți, să avem toate resursele necesare, vrem ca în situația în care vine vorba despre viață, să dispară orice limite, Legea să OBLIGE să faci totul și să elimine orice barieră de finețe. Averile supreme ale tuturor sunt viața și familia, pentru ele noi, statul dar și voi trebuie să avem voie să mutăm munții din loc, sa nu se țină cont de contracte cu SRI, de ora 06, de violarea de domiciliu sau de abuzul în serviciu. Nu vrem o revoltă, vrem să ne unim cu toții și să schimbăm sistemul așa cum este necesar pentru ca orice viață să beneficieze de tot ce este cu putință pentru a fi salvată, indiferent de statutul persoanei. Vrem să vă ajutăm și vrem să ne ajutați, vrem legi clare și ferme, în sprijinul tuturor oamenilor și nu preferențiale, vrem dotări utile, vrem body-camuri pentru a avea mereu realitatea la îndemână, nu putem să vă salvăm legați la ochi și la mâini. Vrem o țară sigură și vrem ca numele fetelor ăstora sa nu fie uitate niciodată și să puna în mișcare o țară funcțională. Vrem să vă salvăm dar nu vrem ca ulterior legea să ne facă să ne pară rău și vrem să ne respectăm jurămintele. Dumnezeu să aibă grijă de îngerii aceștia ai lui și să ne dea putere tuturor să facem tot ce trebuie pentru viitor.”

Și atunci, întrebarile noastre ca oameni simpli, sunt: Cum deosebim polițiștii buni de cei răi? Cine trebuie să curețe sistemul?  Nu cumva din interior ar trebui sa vină schimbarea? Pentru că noi, cei din exterior, nu știm ce trebuie schimbat în interior. Desigur, trebuie oameni curajoși, cu valori și care doresc binele comun, nu doar personal.

Andrada Voicu, o poliţistă din Paşcani, şi-a exprimat într-un mod inedit revolta faţă de sistemul corupt din România: a publicat o poezie pe pagina sa de socializare care în scurt timp a devenit virală.

Protestul poliţistei a stârnit admiraţie şi susţinere din partea internauţilor.

„Atârnăm de-un fir de aţă.

#rezistăm, dar ce folos,

Când suntem minţiţi pe faţă

Şi toate-s cu susu-n jos?

Şi murim de frig şi sete

Şi ne trec prin corp fiori

Când ni se citesc pamflete

Cu şi despre infractori.

Plângem şi ne cerem dreptul

De-a trăi civilizat,

Însă nu-i emis decretul-

Cică trebuie semnat.

Cine morţii voştri sunteţi,

Să vă bateţi joc de noi?

Şi de ce tot voi vă plângeţi

Când vă batem cu noroi?

Voi nu meritaţi nici ţară

Şi nici apa ce o beţi

Colcăiţi de haimanale

Şi corupţi cu epoleţi!

Colcăiţi de-atâta fală

Şi ieşiţi pe post trumfaşi,

Când de fapt, băgăm de seamă,

Sunteţi „decât” proşti şi laşi.

Ne-aţi furat dreptul la viaţă!

Cine dracu’ sunteţi voi,

Să ne râdeţi nouă-n faţă,

Şi să ne huliţi pe noi?

Ia staţi jos şi luaţi aminte:

România nu-i a voastră!

Profitaţi de bunătatea

Şi de neputinţa noastră

Ne-aţi mâncat pe dinăuntru

Şi ne-aţi pus în inimi smoală,

Aţi venit aici cu gândul

Să vă transformaţi în boală.

Aţi şi reuşit, pesemne,

Să îmbolnăviţi poporul

Însă azi, poporul geme

Când îşi vede tricolorul.

Doar atât ne mai rămâne:

Să ne luăm în piept cu boala

Hai, deşteaptă-te, române,

Că ne fură ăştia ţara!”, a scris poliţista Andrada Voicu.

În urma acestor acte de „indisciplină”, conducerea IPJ Iaşi a dispus anchetarea disciplinară a poliţistei, informează chiar tânăra pe pagina sa de Facebook:

România asta a noastră, poate fi adusă pe linia de plutire, însă nu se vrea.

Exemplu: eu, un simplu agent de poliţie, dacă muream anul trecut, era simplu. Îmi făcea mama pomenirea şi mă duceam dracu’ în mormânt, cu toate gândurile şi vorbele nerostite. Sistemul din care fac parte, al cărui principiu este transparenţa, secretizează absolut tot şi îţi pune pumnul în gură în momentul în care vrei să vorbeşti.

Din păcate, din cauza faptului că am scris nişte adevăruri şi am emis o opinie PE PAGINA MEA DE FACEBOOK, conducerea IPJ Iaşi a hotărât să mă cerceteze disciplinar. Că merit! Că sunt o nenorocită care a adus atingere imaginii instituţiei. PENTRU CĂ AM SCRIS NIŞTE ADEVĂRURI. Alooooo, gara!

Ăia care-s mână-n mână cu infractorii, nu aduc atingere imaginii instituţiei? Miliţienii burtoşi care s-au ajuns şefi de birouri şi care au luat toată viaţa şpăgi de la oameni nu aduc atingere imaginii instituţiei? Dar ăia care se înrudesc între ei şi se pun în funcţii unii pe alţii? Că aşa merge treaba: naşul cu finul, unchiul cu nepotul, tatăl cu odrasla, etc, etc.

Concluzia: EU sunt cercetată pentru că relatez nişte adevăruri şi pentru că nu vreau să ascund gunoiul sub preş. Pentru că refuz să mă transform într-un papagal fără personalitate. Pentru că refuz să ling tălpi şi să car cafele prin birouri, aşa cum fac alţi lingăi. Pentru că refuz să fim băgaţi cu toţii în aceeaşi oală, fiindcă nu, nu toţi poliţiştii sunt la fel. Ba mai mult decât atât, o mulţime de poliţişti sunt oameni faini, deschişi la minte, educaţi, curajoşi, pregătiţi dpdv profesional şi cu mult bun-simţ. Dar ce folos, dacă legile sunt de partea infractorilor care ne conduc?

Iar eu stau acum şi mă întreb: oare strămoşii mei chiar au murit degeaba? Şi oare chiar nu am dreptul să am o opinie şi să mă exprim liber?

Şi-mi răspund tot eu: ba am. Am dreptul la opinie şi la libera exprimare.

Despre poezie, ce să zic… Raportat la felul unora de a gândi, am dat-o de gard rău de tot (dar repet, asta este doar părerea lor, căci din punctul meu de vedere, o poezie, oricare ar fi ea, este „decât” o creaţie artistică). Or să mă cerceteze şi pentru asta, probabil.

Chiar şi aşa, refuz să înghit mizeriile unui sistem putred, pentru că am fost la un pas de a muri şi din punctul meu de vedere, nimic nu-i mai grav ca moartea. Iar capul nu-l plec în faţa nimănui, pentru că n-am motive să o fac. Sunt un om liber, care are dreptul să-şi exercite dreptul la libera exprimare, când şi cum vrea.

Şi da, de-aia m-am făcut poliţistă! Să contribui la schimbarea lumii în bine, măcar cu 0.000001 %.

De-aia am ales să rămân aici! Fiindcă este şi ţara mea, băi.

De-aia am depus un jurământ faţă de ţara mea. Fiindcă nu vreau s-o nenorocească nişte incompetenţi cărora le stă gândul doar la funcţii şi scaune.

Din cauza asta, voi continua să-mi caut dreptatea. Iar de va fi să plec din acest sistem, măcar voi pleca cu capul sus. Nu voi ieşi pe uşa din dos şi cu şutul îndesat în fund, ca alţii.