Vâscul, cunoscut şi sub numele „creanga de aur”, are o semnificaţie deosebită în folclorul european. În tradiţia românească şi nu numai, în preajma sărbătorilor de iarnă, planta magică cu bobiţe sidefii este un prilej pentru oameni să se sărute. Iată care sunt rădăcinile acestui obicei! În România, sărutatul persoanei iubite sub vâsc, în preajma Sărbătorilor, „asigură” fericirea în dragoste îndrăgostiţilor, conform credinţei populare.
Cu toate că este un obicei tradiţional popular, mulţi au uitat de unde se trage, mai exact, acest rit. Potrivit legendelor nordice, există o asociere clară între vâsc şi dragoste.
Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni şi druizii celţi, cât şi de indienii nord-americani. Atârnat deasupra uşii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare şi fericire. Vâscul îşi menţine prospeţimea verde şi în timpul iernii, rezistând la ger şi întuneric. Vechii germani credeau că această plantă provine direct din cer. Pentru că nu-şi pierde frunzele niciodată, ca şi bradul, se crede că aduce spor şi sănătate în familie şi în casă. Este simbol în stabilitatea şi fericirea cuplurilor de îndrăgostiţi, existând credinţa că o crenguţă de vâsc aduce cu ea un înger ce păzeşte dragostea.
Minunata plantă o puteți achiziționa din supermarketurile bârlădene comercializată la prețul de 10 lei crenguța sau în piață . Oferta este variată, bogată și pe măsura tuturor buzunarelor.