1930 – Nicolae Titulescu – președinte al celei de a XI-a sesiuni a Adunării Societății Națiunilor

În 1930, Nicolae Titulescu a fost ales președinte al celei de-a XI-a sesiuni a Adunării Societății Națiunilor, un moment important în cariera sa diplomatică și în istoria României. Titulescu, delegat permanent al României la Liga Națiunilor între 1920 și 1936, a ocupat astfel cea mai înaltă funcție internațională obținută de un român până în acel moment. În discursul său de deschidere, Titulescu a subliniat că acceptă cu responsabilitate această înaltă demnitate și a făcut apel la colaborare, bazată pe trei principii esențiale: înțelegere, voință și generozitate. El a subliniat că era momentul să se treacă de la vorbe la fapte, întrucât problemele discutate de Adunare, în special cele economice, aveau o importanță crucială pentru întreaga civilizație.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Titulescu#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Titulescu_(1).jpg

Ales pentru această funcție și în anul următor, 1931, Titulescu a avut un impact semnificativ asupra direcției în care Societatea Națiunilor a evoluat în acea perioadă, contribuind la eforturile internaționale de stabilitate și pace.

„ Discursul lui Nicolae Titulescu, după alegerea sa în calitate de preşedinte al celei de-a 11-a sesiuni ordinare a Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor[1]

(Geneva, 10 septembrie 1930)

Doamnelor şi domnilor,    

Permiteţi-mi să vă exprim adânca mea recunoştiinţă pentru marea cinste pe care aţi făcut-o ţării mele şi mie personal încredinţându-mi, prin voturile dumneavoastră, înalta demnitate de preşedinte al celei de-a 11-a Adunări a Societăţii Naţiunilor.

Îngăduiţi-mi să văd în gestul spontan al numeroaselor delegaţii care au propus numele meu în funcţia de preşedinte dovada că eforturile permanente ale ţării mele de a organiza prin pace şi muncă o viaţă conformă cu marile principii ale Societăţii Naţiunilor n-au trecut neobservate de către dumneavoastră.

Să-mi fie de asemenea îngăduit, domnule preşedinte al Consiliului, să vă exprim profunda recunoştinţă pentru cuvintele prea elogioase pe care le-aţi rostit despre mine şi pe care pot să le justifice doar extrema dumneavoastră bunăvoinţă, precum, poate, şi faptul că am participat încă de la început la lucrările Societăţii Naţiunilor.

Sarcina pe care mi-aţi încredinţat-o implică mari răspunderi. Nu mă dau în lături de la nici una din ele, le accept pe toate. Dar veţi binevoi, sunt sigur, să mă ajutaţi la îndeplinirea acestei sarcini, acordându-mi nepreţuitul dumneavoastră sprijin, ca să putem duce la capăt împreună o muncă rodnică şi operativă.

Cea de-a 11-a Adunare va trebui să discute probleme ce depăşesc în importanţă pe cele abordate până acum de Societatea Naţiunilor. Toate naţiunile, fără excepţie, întâmpină în clipa  de faţă dificultăţi, mai ales de ordin economic, aşa încât nesoluţionarea unei probleme poate să atragă un regres periculos pentru civilizaţie.

Nu mă îndoiesc nicidecum de triumful cooperării internaţionale asupra tuturor năpastelor ce ne ameninţă din umbră, cu condiţia ca fiecare să aducă aici, în opera de colaborare, cele trei elemente fără de care nimic măreţ nu poate fi înfăptuit: dorinţa de înţelegere, voinţa şi generozitatea.      

A trecut ceasul vorbelor; a sunat ceasul faptelor. Iată de ce voi încheia rostind urările mele cele mai calde pentru ca deciziile dumneavoastră să se prefacă în acţiuni, şi anume în acele acţiuni pe care omenirea le aşteaptă de la dumneavoastră.

Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, pp. 330-331”.