În 1774, moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost depuse în Catedrala Mitropolitană din București

În 1774, moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost aduse la București și depuse în Catedrala Mitropolitană, sub păstorirea mitropolitului Grigorie al II-lea. În acea perioadă, Țara Românească era sub ocupație rusească, iar generalul rus Petru Saltâcov a dăruit moaștele unui boier macedoromân, Hagi Dimitrie, după ce satul Basarabovo din Bulgaria a fost distrus în războiul ruso-turc, iar biserica locală fusese pustiită.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Dimitrie_cel_Nou#/media/Fișier:Dimitry_of_Basarabov.jpg

Odată ajunse în România, moaștele au fost așezate cu cinste în Catedrala Mitropolitană din București, unde au rămas pentru totdeauna, fiind ulterior transferate în Catedrala Patriarhală.

În 1792, după mai multe procesiuni, Sfântul Dimitrie a fost declarat „Ocrotitorul Bucureștilor”, datorită minunilor săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte. Printre aceste minuni, se numără oprirea unei epidemii de ciumă în 1815, aducerea ploii după seceta din 1827 și curmarea holerei în 1831.

Născut în secolul al XIII-lea în satul Basarabovo din Bulgaria, Sfântul Dimitrie a fost inițial păstor. Viața sa ascetică a început după ce a ucis din greșeală niște pui de pasăre, fapt pentru care s-a pedepsit, renunțând la încălțăminte timp de trei ani. Ulterior, a devenit monah, trăind într-o peșteră unde a postit și s-a rugat. Moartea sa a fost prezisă, iar trupul său a fost găsit mulți ani mai târziu, în urma unei minuni.

În timpul războiului ruso-otoman din 1768-1774, când teritoriile bulgărești erau sub ocupație rusă, moaștele au fost transportate în Valahia. Un român credincios, Hagi Dimitrie, a cerut generalului Ivan Saltîkov să le lase în țară pentru a aduce mângâiere românilor. Astfel, moaștele au ajuns la București pe 13 iulie 1774, iar o parte din mâna dreaptă a sfântului a fost trimisă la Kiev, unde este păstrată în Lavra Pecerska.

În timpul Primului Război Mondial, moaștele au fost furate de soldați bulgari, care intenționau să le ducă dincolo de Dunăre. Totuși, autoritățile române le-au recuperat rapid, iar Sfântul Dimitrie s-a întors în locul său de cinste din București. Această întâmplare a fost însoțită de o mare adunare de credincioși care îl venerau pe Sfântul Dimitrie pentru minunile sale și pentru salvările pe care le-a adus orașului.

Minunile celebre ale Sfântului Dimitrie includ intervențiile sale în timpul epidemiei de ciumă din 1813-1814, când boala a încetat după procesiunea cu moaștele sale, dar și aducerea ploii în 1827, care a salvat capitala de foamete. În 1831, moaștele sale au fost invocate pentru a opri o epidemie de holeră, iar numărul morților a scăzut semnificativ după procesiunea solemnă.

Sfântul Dimitrie a fost canonizat în 1955 de Biserica Ortodoxă Română și este sărbătorit anual pe 27 octombrie, zi în care racla cu moaștele sale este expusă pentru închinare la Mitropolia din București.