Iacob Cihac, medic și naturalist român de origine cehă

Iacob Cristian Stanislau Cihac (scris uneori Czihak) (n. 19 august 1800, Aschaffenburg – d. 29 noiembrie 1888, Aschaffenburg) a fost un medic și naturalist român de origine cehă, devenit membru de onoare al Societății Academice Române în 1872.

Stabilit la Iași, Cihac a avut un rol esențial în organizarea serviciului sanitar al armatei Moldovei. Împreună cu Mihai Zotta (1800–1864), protomedicul capitalei, a fondat „Cercul ieșean de citire medicală”, nucleul din care avea să se dezvolte ulterior Societatea de Medici și Naturaliști din Iași.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/doctor-medical-medicine-health-563428/

Sursa foto: https://www.smuis.ro/pdf/05_erwin_2008.pdf

Născut în Aschaffenburg, în Germania, Iacob Czihak provenea dintr-o veche familie originară din Boemia. Tatăl său, Franz Czihak, a studiat medicina la Viena și a servit timp de zece ani în armata austriacă, fiind distins cu numeroase medalii, între care și prestigioasa medalie de aur a Academiei medico-chirurgicale din Viena (1795), acordată pentru merite deosebite. Ulterior, Franz Czihak a fost medic personal al marelui duce Karl von Dahlberg și, la îndemnul acestuia, s-a stabilit la Mainz, unde a devenit profesor universitar, iar apoi la Aschaffenburg. Activ și întreprinzător, el a încercat inclusiv valorificarea unei surse de apă minerală din apropierea orașului, cu intenția de a îl transforma într-o stațiune balneo-climaterică, inițiativă blocată însă de regele Ludovic I al Bavariei.

Atmosfera academică din casa părintească i-a format lui Iacob Czihak rigoarea, seriozitatea și perseverența necesare cercetării științifice. La 18 ani, el a început studiile de medicină la Universitatea din Heidelberg, obținând titlul de doctor în 1825, cu o lucrare despre sarcina extrauterină.

După finalizarea studiilor, a mers în Moldova, în iunie 1825. În timpul războiului ruso-turc, s-a angajat ca medic în armata rusă, unde s-a remarcat prin competență și dedicare, fiind decorat cu Ordinul Stanislau clasa a II-a și înnobilat cu titlul de cavaler. Revenit la Iași, a avut un rol important în combaterea epidemiei de ciumă.

În 1830, împreună cu protomedicul Mihail Zotta, a fondat un cerc de lectură medicală care funcționa chiar în casa sa. Din acesta făceau parte 11 medici, 5 spițeri și 7 personalități din alte domenii. Discuțiile academice și schimbul de idei au dus firesc la dorința creării unei societăți științifice solide. Astfel, în 1833, Zotta și Czihak au înființat la Iași prima societate științifică din România și din spațiul balcanic – Societatea de Medici și Naturaliști – considerată opera fundamentală a lui Czihak.

Societatea a avut un impact crucial asupra dezvoltării științifice, culturale și sociale a Moldovei: a contribuit la înființarea de muzee, biblioteci, institute de cercetare, spitale, clinici și instituții universitare, punând bazele modernizării științei în spațiul românesc. Totodată, a stimulat schimburile de cărți, reviste și exponate la nivel european, consolidând legături internaționale de cooperare științifică.

Activitatea internațională a lui Czihak este ilustrată și de corespondența sa. Într-o scrisoare trimisă la 14 noiembrie 1837 de contele Sternberg, membru corespondent al societății, se menționează primirea lucrării „Istoria Naturală”, primul manual de științe naturale tipărit în limba română și expediat Muzeului Național din Boemia. Deși originalul s-a pierdut la Praga, manualul se păstrează astăzi la Biblioteca Facultății de Medicină din Iași, unde o parte a fost digitalizată pentru a putea fi trimisă înapoi instituției pragheze.