Puia Hortensia Masichievici Mișu, graficiană, pictoriță și prozatoare română

Hortensia Masichievici Mișu (Puia), (16 septembrie 1917, Chitila-București – 12 ianuarie 2010, București), a fost o graficiană și pictoriță română, prozatoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, recunoscută drept una dintre reprezentantele de seamă ale artei grafice românești.

S-a născut în 1917, la Chitila, București, într-o familie originară din Cernăuți, aflată atunci în refugiu. După încheierea Primului Război Mondial, familia s-a întors la Cernăuți, unde Hortensia a urmat școala primară și liceul. În 1939 a absolvit Facultatea de Drept, iar ulterior a urmat Academia de Arte Frumoase din București, clasa profesorului Camil Ressu (1948), precum și cursurile Academiei Libere „Guguianu”.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Solitude-Puia.jpg

De-a lungul vieții, a practicat desenul, gravura și pictura, afirmându-se ca o artistă complexă și inventivă. În anul 2002 a donat Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava o colecție importantă de lucrări, iar în 2003 a oferit Muzeului de Artă din Iași 46 de creații grafice, care s-au adăugat celor 39 deja existente în patrimoniul instituției.

A debutat în 1943, la Salonul Oficial de Desen din București, unde a participat și în anii 1944 și 1945. Ulterior, a expus constant la Expozițiile de Stat și la numeroase expoziții personale și de grup.

În țară:

• București: Sala Simeza (1960, 1965, 1970, 1975), Sala Orizont (1980), Sala Dalles (1986), Teatrul Național – Galeria 3/4 (1992, 2002 retrospectivă)
• Iași: Sala Cupola (1978)
• Constanța: Muzeul de Artă (1994)
• Tulcea: Muzeul de Artă (1995)
• Bacău: Galeriile ALFA (1998)
• Suceava: Biblioteca Județeană (1998)

În străinătate:

• Germania: Ludwigsburg și Stuttgart (1969), München (1981), Braunschweig (1990)
• Australia: Melbourne (1975)
• Olanda: Maastricht (1993).

Criticii au remarcat complexitatea și expresivitatea limbajului grafic al Hortensiei Masichievici Mișu:

• Emil Satco a numit-o „reprezentantă de seamă a artei grafice românești”.
• Dan Grigorescu a subliniat forța expresivă a desenului, care transcrie atât stări de spirit, cât și întrebări fundamentale ale conștiinței.
• Valentin Ciucă a evidențiat inventivitatea și expresionismul ardent al artistei, precum și preocuparea pentru marile teme ale existenței – viață și moarte, lumină și întuneric, bine și rău.

Premii și distincții

• Medalia „Meritul Cultural”, clasa I (1968)
• Medalia de argint (1969) și Medalia de aur (1972), Academia „Tommaso Campanella”, Roma
• Premiul U.A.P. pentru grafică (1992)
• „Femeia Anului” (1992/1993), Centrul Biografic Internațional Cambridge
• Premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române (1994)
• Premiul de Onoare al Trienalei de Gravură, Chamaliere, Franța (2000)
• Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, categoria Arte Plastice (2004)

Scrieri

Pe lângă activitatea artistică, Hortensia Masichievici Mișu a publicat și proză:

• Destinul unui pian (în versiune germană, Heidelberg, 1996)
• O casă uitată (București, 1999)
• Microbul și alte povestiri adevărate (București, Editura Anima, 2003).