Horia Aramă, prozator, eseist, scenarist, traducător, critic, redactor și poet român

Horia Aramă (4 noiembrie 1930 – 22 octombrie 2007) a fost un prozator, eseist, scenarist, traducător, critic, redactor și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Aramă s-a născut la 4 noiembrie 1930, la Iași, într-o familie de origine evreiască. A fost un scriitor complex, activ în mai multe domenii literare și culturale, fiind prozator, eseist, scenarist de benzi desenate, traducător, critic literar, redactor, dramaturg și poet. A absolvit Școala de literatură „Mihai Eminescu” din București în anul 1954, formându-se într-un mediu cultural efervescent.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-notebook-paper-writing-1854169

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Horia_Aramă#/media/Fișier:Horia_Arama.jpg

Și-a început activitatea literară în anul 1950, cu poezii dedicate copiilor. În literatura științifico-fantastică a debutat în 1964, cu povestirea „Omul care are timp”, publicată în numărul 233 al revistei „Colecția Povestiri Științifico-Fantastice”. În 1966 a publicat primul său volum de proză SF, „Moartea păsării-săgeată”, în care s-au remarcat povestirile „Pălăria de pai” și „Pianul preparat”. Un an mai târziu a apărut volumul „Cosmonautul cel trist”, urmat de „Țărmul interzis” în 1972 și „Verde Aixa” în 1976. Povestirea „Bomba”, inclusă în antologia „Pălăria de pai” (1974), a fost republicată în volumul „Întoarcere pe Planeta Albastră” din 1989.

Pe lângă cariera de scriitor, Horia Aramă a fost redactor la Radio București, apoi la revistele pentru copii „Luminița” și „Cutezătorii”, iar în 1990 a devenit redactor-șef al revistei „Start 2001”. A scris și povestirea SF „Planeta celor doi sori”, publicată în Almanahul „Anticipația” din 1986.

De-a lungul carierei sale, a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, dar și al mai multor organizații internaționale dedicate studiilor despre utopie și literatură fantastică, printre care The Society of Utopian Studies din Statele Unite, Utopian Studies Society din Marea Britanie, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie din Roma, precum și H.G. Wells Society și William Morris Society din Londra.

Printre lucrările sale se numără volumele de literatură fantastică și science fiction precum „Păsări călătoare” (1955), „De la Om la Om” (1960), „Dincolo de paradis” (1983), „Dumnezeu umbla desculț” (1968), „Jocuri de apă” (1975), „Cetatea soarelui” (1978) și „Planeta celor doi sori”. A publicat și o trilogie de eseuri despre utopie: „Colecționarul de insule” (1981), „Insulele fericite” (1986) și „O insulă în spațiu” (1991).

Ca poet, a publicat volumul „Scări la stele” în 1965, un volum de versuri cu tentă intelectualistă. A scris și piese de teatru, dintre care „Simpaticul Charlie” a fost pusă în scenă în 1961 la Teatrul Evreiesc de Stat din Iași, fiind publicată în același an în revista „Teatru” din București. În domeniul benzilor desenate, a semnat scenariul pentru „Planeta răpită”, ilustrată de Pompiliu Dumitrescu și publicată în revista „Cutezătorii” în anul 1969.

Pentru activitatea sa literară a fost distins, în 1967, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.

Horia Aramă a încetat din viață pe 22 octombrie 2007, la Constanța, cu doar câteva zile înainte de a împlini 77 de ani.