Pe 1 august 1901 a apărut tratatul Histoire de la langue roumaine de Ovid Densușianu

În anul 1901 apare la Paris primul volum al tratatului Histoire de la langue roumaine – Les origines, semnat de Ovid Densusianu, marcând începutul unei lucrări fundamentale dedicate formării și dezvoltării limbii române. Al doilea volum, Le XVI-ème siècle, va fi publicat postum, în 1938. Această operă științifică, redactată în limba franceză, reprezintă prima amplă sinteză despre originile romanice ale limbii române și despre transformările ei până în secolul al XVI-lea.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Ovid_Densusianu_-Histoire_de_la_langue_roumaine._Volumul_1-_Les_origines.pdf

Prima mare operă de sinteză consacrată originii și evoluției limbii române, conține 2 volume, Histoire de la langue roumaine – Les origines (1901) și Histoire de la langue roumaine – Le XVI-ème siècle (1938).

Ovid Densusianu (n. 29 decembrie 1873, Făgăraș – d. 8 iunie 1938, București) a fost unul dintre cei mai influenți filologi și lingviști români, membru titular al Academiei Române și profesor la Universitatea din București, unde a condus timp de peste patru decenii catedra de filologie romanică, cu accent pe limba română. Provenit dintr-o familie de cărturari, fiul criticului Aron Densușianu, Ovid a urmat studii la Iași, Berlin și Paris, unde a obținut doctoratul cu o teză de filologie medievală franceză.

Pe lângă opera sa de bază, Densusianu a întemeiat reviste literare (Viața nouă, Grai și suflet), a promovat simbolismul în literatura română, și a contribuit substanțial la dezvoltarea folcloristicii și etnografiei. În lingvistică, s-a remarcat prin rigoare științifică și spirit comparativ, dar și printr-o concepție influențată de neogramatici. A colaborat la Dicționarul etimologic al limbii române și a susținut reformarea ortografiei limbii române.

Publicarea volumului Histoire de la langue roumaine a consolidat reputația internațională a lui Densusianu, fiind distins cu Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris. Această lucrare rămâne, până astăzi, un punct de reper în cercetarea istorică și filologică a limbii române.