Hilda Jerea, pianistă, compozitoare și promotoare a muzicii românești

Hilda Jerea (n. 17 martie 1916, Iași – d. 14 mai 1980, București) a fost o remarcabilă pianistă și compozitoare română.

Și-a început formarea muzicală la Conservatorul din Iași, apoi a continuat studiile la București, unde a fost elevă a unor maeștri precum Mihail Jora (compoziție), Florica Musicescu (pian) și Dimitrie Cuclin (estetică muzicală). A urmat cursuri de perfecționare la Paris (1939, cu Noël Gallon) și la Budapesta (1947, cu Pál Kadosa și Leó Weiner).

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/music-notes-sound-musical-audio-163665/

Din 1936 a fost activă ca pianistă concertistă și cameristă. A predat pian la Școala de Artă din București (1948–1949) și a fost secretar al Uniunii Compozitorilor (1949–1952). A susținut concerte în Polonia, Iugoslavia, Austria și Germania Federală.

A fondat și condus ansamblul de muzică de cameră Musica Nova, promovând creația contemporană. Cea mai cunoscută lucrare a sa este oratoriul „Sub soarele păcii” (1951), pe versuri de Dan Deșliu. A compus muzică simfonică, de cameră, vocală și corală, fiind distinsă cu numeroase premii.

Distincții importante

• Premiul de compoziție George Enescu (1934, 1946)
• Premiul Robert Cremer (1942)
• Premiul de Stat clasa I (1952)
• Ordinul Muncii clasa III (1949)
• Ordinul „23 August” clasa a V-a (1959)
• Ordinul Meritul Cultural clasa IV (1969).

A publicat articole în reviste importante și a fost membră a American Musicological Society din Philadelphia (din 1963).