Henry (Henri) Mălineanu, compozitor român

Henry (Henri) Mălineanu (născut la 25 martie 1920, București – decedat la 12 noiembrie 2000) a fost un compozitor român evreu, recunoscut pentru contribuțiile sale în muzica ușoară, romanțe, operetă, și coloane sonore de film și teatru. A studiat la Conservatorul din București și a avut o carieră remarcabilă ca dirijor la Teatrele „Barașeum” (1942-1944) și „Gioconda” (1944-1948), precum și ca director muzical și dirijor la Teatrul de Revistă din București (1950-1958).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_M%C4%83lineanu#/media/Fi%C8%99ier:Henry_Malineanu.02.jpg

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în contextul legilor antisemite, Tudor Mușatescu i-a oferit sprijin semnând în locul său și al lui Elly Roman pentru a-și putea continua activitatea artistică.

Creații notabile:
Printre compozițiile sale celebre se numără coloanele sonore ale filmelor „Gaudeamus igitur” și „Bună seara, domnule Wilde”. În muzica ușoară, a compus piese memorabile interpretate de mari artiști ai vremii, precum: „Adevărata mea dragoste” (Dorina Drăghici), „Cele mai frumoase fete” (Gică Petrescu), „Nicio dragoste” și „Toată tinerețea mea ești tu” (Margareta Pâslaru), „Iubito” (Luigi Ionescu), „Mica serenadă” (Nicolae Nițescu), „Aș vrea iar anii tinereții” (Ioana Radu), „O melodie dintr-o mie”, „Diseară mergem să dansăm” și „Te-am găsit și te voi păstra”.

Distincții:
Henry Mălineanu a fost recunoscut cu numeroase premii de-a lungul carierei sale, printre care:

• Premiul de Stat (1953)
• Titlul de Artist Emerit (1962)
• Premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1971, 1977, 1978)
• Premiul Uniunii Compozitorilor la Festivalul „Crizantema de Aur” (1981)

Henry Mălineanu rămâne o figură de referință în muzica românească, apreciat pentru diversitatea și rafinamentul creațiilor sale.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_M%C4%83lineanu