Henri Cihoski, general român

Henri Cihoski (uneori ortografiat și Cihoschi) s-a născut la 2 octombrie 1872 în Tecuci și a murit pe 18 mai 1950 în Închisoarea Sighet. A fost unul dintre generalii de marcă ai Armatei Române în timpul Primului Război Mondial și a avut, ulterior, și o carieră politică.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Cihoski#/media/Fișier:1918_-_General_Henri_Cihoski.png

După absolvirea Școlii Militare de Ofițeri, a început o carieră remarcabilă în armată. A ocupat funcții importante în unități de geniu și infanterie, printre care: comandant al Batalionului 4 Pionieri, șef al Serviciului Geniului al Cetății București și comandant al Regimentului 5 Infanterie.

A participat activ în campaniile anilor 1916–1918, îndeplinind funcții de mare responsabilitate:

• șef de stat major al Corpului VI Armată (august–octombrie 1916),
• comandant al Diviziei 13 Infanterie (octombrie–noiembrie 1916),
• comandant al Diviziei 10 Infanterie (ianuarie 1917–noiembrie 1918),
• sub-șef al Marelui Cartier General (noiembrie 1918–februarie 1920).

Pentru curajul și priceperea dovedite în Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, prin Înaltul Decret nr. 1137 din 3 octombrie 1917. A fost lăudat pentru „vitejia și destoinicia cu care a condus operațiile Diviziei în bătălia de la Mărășești, din august 1917, pe frontul Irești–râul Siret”.

După război, a fost numit Inspector General al Armatei și a ocupat funcția de ministru al apărării naționale în guvernul Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 – 4 aprilie 1930). A fost nevoit să demisioneze în urma implicării sale în controversata Afacere Škoda, un scandal legat de achiziționarea de armament de calitate slabă la prețuri exagerate, în anii ’20.

A fost, de asemenea, senator de drept în Parlamentul României.

Distincții

• Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1914)
• Ordinul „Coroana României”, în grad de comandor (1911)
• Crucea „Meritul Sanitar” (1911)
• Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III (1917).

Henri Cihoski provenea dintr-o familie de origine poloneză. Tatăl său, Alexandru Cihoski, era inginer, iar mama sa, Eugenie Dobjansky, provenea de asemenea dintr-o familie cu origini străine. A fost al treilea din șase copii, printre care s-au remarcat frații săi: generalul de cavalerie Alexandru Cihoski și Stanislas Cihoski, profesor și rector al Academiei Comerciale în perioada interbelică.

S-a căsătorit cu Sophie Ferhat, fiica unei familii armene din Focșani. Împreună au avut o fiică, Henriette Cihoschi (1911–1999), sculptoriță formată la Școala de Belle Arte din Paris, în atelierul renumitului Henri Bouchard, și elevă a lui Oscar Han în România. Henriette s-a căsătorit cu Ștefan Véron și au avut doi copii: o fiică, Henriette Cihoski-Véron, și un fiu, Alexandru Cihoski.

Familia a locuit într-o casă proiectată de arhitectul Alexandru Săvulescu, situată pe Bulevardul Dacia din București, finalizată în 1934.

În noaptea de 5/6 mai 1950 – cunoscută ca Noaptea demnitarilor – Henri Cihoski a fost arestat la vârsta de 78 de ani, în lotul foștilor demnitari ai statului român. A murit 11 zile mai târziu, pe 18 mai 1950, în Închisoarea de la Sighet.

Înainte de moarte, și-a exprimat dorința ca trupul său să fie înmormântat la Mărășești, alături de soldații pe care i-a condus și pentru care a luptat.

„Sunt fericit că am trăit cele mai mărețe zile din istoria neamului, cu visul milenar înfăptuit. Privesc cu încredere viitorul țării și nu am altă dorință decât ca odihna mea de veci să fie la Mărășești, alături de bravii ostași care și-au jertfit viața pentru apărarea gliei strămoșești, pentru patria noastră, pentru care am sângerat și eu și căreia i-am închinat tot ce am avut mai bun în sufletul meu.”