Helmut Duckadam, portarul de fotbal cunoscut drept „Eroul de la Sevilla”

Helmut Duckadam (n. 1 aprilie 1959, Semlac, Arad, România – d. 2 decembrie 2024, București, România) a fost un portarul de fotbal cunoscut drept „Eroul de la Sevilla”, datorită performanței sale legendare din finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, unde a apărat toate cele patru lovituri de la 11 metri, aducând trofeul echipei Steaua București. Înainte de a ajunge la Steaua, a jucat la Constructorul Arad. După câștigarea acestui trofeu, o accidentare gravă i-a curmat cariera.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Helmut_Duckadam#/media/Fișier:Helmuth_Duckadam_1986.jpg
Tatăl său, Josef Duckadam, provenea din Șagu German, județul Arad, iar mama sa, Elisabeth Kálmán, era originară din Semlac, locul nașterii lui Helmut. Copilăria și adolescența le-a petrecut în Semlac, fiind educat în mare parte de bunica sa maternă, Elisabeth Kálmán (născută Schmidt).
Helmut Duckadam a început să joace fotbal în comuna natală, la echipa Semlacana, iar în 1974 a ajuns la Școala Sportivă Gloria Arad. În 1977, a debutat ca portar la Constructorul Arad în Divizia C, iar un an mai târziu a fost transferat la UTA Arad, unde a jucat primul său meci în Divizia A pe 17 septembrie 1978, într-un meci împotriva celor de la CS Târgoviște.

După patru sezoane la UTA, Duckadam a fost transferat la Steaua București, unde a devenit titular, iar celebritatea i-a fost asigurată în 1986, când în finala Cupei Campionilor Europeni împotriva FC Barcelona a apărat toate cele patru lovituri de departajare executate de Alesanco, Pedrazza, Alonso și Marcos. Performanța sa a fost crucială în câștigarea trofeului de către Steaua și este considerată o realizare unică în istoria fotbalului, fiind inclusă în Cartea Recordurilor. La o săptămână după această finală, Duckadam a marcat un gol din penalty într-un meci de cupă cu Progresul Vulcan, câștigat de Steaua cu scorul de 5-1.

Cariera sa de fotbalist a fost însă brusc întreruptă de un anevrism, care a necesitat o intervenție chirurgicală la brațul drept, forțându-l să se retragă la doar 27 de ani.

În 1989, după o pauză de trei ani, Duckadam a revenit pe teren pentru ultimele două sezoane, la echipa de divizia B Vagonul Arad. În total, a strâns 133 de apariții în Divizia A, 13 în Cupa României și 9 în Cupa Campionilor Europeni.
După încheierea carierei de fotbalist, Duckadam a lucrat la Poliția de frontieră din Semlac, ocupând funcția de maior, dar s-a pensionat din motive de sănătate.

În 2003, a câștigat Loteria vizelor, primind permisiunea de a emigra în Statele Unite ale Americii, și s-a stabilit în Phoenix, Arizona, alături de prima sa soție, Ildiko, și fiica lor, Brigitte. Cu toate acestea, s-a întors în România după un an.

În 2004, Duckadam s-a implicat în politică, devenind membru al Partidului Noua Generație, unde a fost ales vicepreședinte și președinte al filialei din Arad.

În 2008, a fost decorat de către președintele Traian Băsescu cu Ordinul „Meritul Sportiv” pentru contribuția sa la câștigarea Cupei Campionilor Europeni. În perioada 2010-2020, a ocupat funcția de președinte de imagine la FCSB, iar în 2017 i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al municipiului București.

În 2024, Duckadam a fost decorat post-mortem cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.

Palmares

• 2x – titluri de campion național
• 1x – Cupa României
• 1x – Cupa Campionilor Europeni.