Grigore Pleșoianu, profesor român, publicist și traducător

Grigore Pleșoianu, (30 ianuarie 1808, Cerneți, județul Mehedinți – 30 ianuarie 1857, București), a fost un profesor, publicist, traducător și dascăl de vocație, Grigore Pleșoianu a fost una dintre figurile marcante ale învățământului și culturii românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea. A urmat studiile secundare la Școala (Colegiul) Sfântul Sava din București, avându-i ca profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade-Rădulescu, personalități decisive pentru formarea sa intelectuală.

Description	Română: Portretul lui Grigore Pleșoianu (n. 30 ianuarie, 1808, Cerneți – d. 30 ianuarie 1857) a fost un traducător și profesor român. A fost fiul lui Paraschiv Pleșoianu, provenit dintr-o familie de boieri olteni, și al Elisabetei (n. Greceanu). A studiat la Colegiul Sfântul Sava din București unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade-Rădulescu. Grigore Pleșoianu împreună cu Stanciu Căpățâneanu, a pus bazele Școlii Centrale din Craiova. A fost profesor al acestei școli în perioada 1826 – 1836, după care s-a stabilit la Cerneți unde a îndeplinit funcția de inginer hotarnic. A colaborat cu Curierul Românesc și a avut o bogată activitate publicistică. A scris: Abecedar greco-român (1825); Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor după D. Fournier (1828); Cele dintâi cunoștințe (1828) – închinată domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica; Aneta și Luben după Jean-François Marmontel (1829); Limba franțuzească și ortografia ei (1830); Gramatica franțezo – română (1830); Frumoase dialoguri franțeze – române (1830); Engalpion de aur sau Deslușirea înțelesului icoanei lui Chevit Tebeanul (1833); Abețedar franțezo – român (1833); Calendarul pe anul 1834; Copilul pierdut și Licuriciul – traducere din franceză după Christoph von Schmid (1838); Columb – traducere din franceză după Christoph von Schmid (1839); Canarul – traducere din franceză după Christoph von Schmid (1840).[1]
Date	1833
Source	Paul Rezeanu: Constantin Lecca, Editura Arcade, Bucuresti, 2005
Author	Constantin Lecca (1807–1887)
Permission (Reusing this file)	Reproduction of a painting that is in the public domain because of its ageThis is a faithful photographic reproduction of a two-dimensional, public domain work of art. The work of art itself is in the public domain for the following reason:This work is in the public domain in its country of origin and other countries and areas where the copyright term is the author’s life plus 100 years or fewer.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Constantin_Lecca_-_Portretul_lui_Grigore_Plesoianu.jpg

Împreună cu Stanciu Căpățâneanu, a întemeiat Școala Centrală din Craiova, instituție pe care a slujit-o timp de un deceniu, între anii 1826 și 1836. După această perioadă, s-a stabilit la Cerneți, unde a activat mai întâi ca profesor, apoi ca inginer hotarnic. În 1833 a moștenit moșia unchiului său, a achiziționat și alte proprietăți și a fost ridicat succesiv la rangurile de pitar și serdar, folosind o parte din avere pentru tipărirea de cărți.

Activitatea sa editorială a debutat timpuriu, cu „Abecedar greco-român cu frumoase dialoguri” (1825), realizat în colaborare cu G. Librier. Au urmat numeroase manuale și lucrări didactice, menite să sprijine educația copiilor și tinerilor: „Abecedar înlesnitor pentru învățătura copiilor”, „Cele dintâi cunoștințe pentru trebuința copiilor care încep a citi”, „Abecedar franțezo-român”, „Limba franțuzească și ortografia ei”, precum și o gramatică franțuzească adaptată după D. Fournier.

Pe plan literar, a debutat în 1829 cu traducerea nuvelei „Aneta și Luben” de Marmontel. A desfășurat o intensă activitate publicistică, colaborând, începând cu același an, la Curierul Românesc, una dintre cele mai importante publicații ale epocii.

Opera sa cuprinde atât manuale școlare, cât și traduceri literare din limba franceză, printre care „Copilul pierdut și Licuriciul”, „Columb” și „Canarul”, confirmând rolul său esențial în modernizarea educației și în difuzarea culturii europene în spațiul românesc.