Grigore Gafencu, diplomat și ziarist român

Grigore Gafencu (30 ianuarie 1892, Bârlad – 30 ianuarie 1957, Paris) a fost o personalitate marcantă a vieții publice românești, afirmându-se ca om politic, diplomat și ziarist.

După studii superioare, a obținut doctoratul în drept la Universitatea din București. În Primul Război Mondial a luptat ca locotenent în cadrul Corpului Aerian, remarcându-se prin misiuni îndrăznețe de recunoaștere la Nămoloasa și Mărășești. Pentru curajul său a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, prin Decretul nr. 830 din 9 aprilie 1918.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Gafencu#/media/Fișier:Grigore-gafencu.jpg

După război, Grigore Gafencu s-a dedicat jurnalismului, fondând ziarul Timpul, care, în ediție franceză, a fost difuzat în mai multe țări. A colaborat cu prestigioase publicații europene, printre care Journal de Genève. În 1944 a publicat volumul Preliminariile războiului din Răsărit, urmat, în 1946, la Paris, de lucrarea Ultimele zile ale Europei, considerată o carte de referință și tradusă în numeroase limbi. În aceasta, autorul analiza criza Europei la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial și pleda pentru depășirea politicii zonelor de influență.

În 1947 a fost invitat în Statele Unite, unde a susținut conferințe sub egida Yale University Press și a predat la New York University. A devenit un susținător activ al „Mișcării Europene”, militând pentru federalizarea continentului și integrarea României într-o Europă liberă. A participat la fondarea Comitetului Europa Liberă și a organizat la New York întâlnirile cunoscute sub numele de Tuesday Panels, reunind lideri politici exilați și personalități americane.

Pe plan politic, la doar 32 de ani a fost ales deputat și a ocupat funcția de adjunct al ministrului de externe în guvernul Maniu (1928). În 1938 a devenit ministru al afacerilor străine, încercând să mențină neutralitatea României între Germania nazistă și Uniunea Sovietică. Eforturile sale au dus, în aprilie 1939, la obținerea garanțiilor de securitate din partea Marii Britanii și Franței. După pierderile teritoriale din 1940, a fost numit ambasador la Moscova, funcție pe care a exercitat-o până la intrarea României în război împotriva URSS, în iunie 1941.

În exil, stabilit inițial la Geneva și apoi la Paris, Grigore Gafencu a continuat să reflecteze asupra destinului României și al Europei, subliniind legătura dintre libertatea navigației pe Dunăre și constituirea statului român modern. A fost membru al Comitetului Național Român și unul dintre fondatorii Ligii Românilor Liberi.

Grigore Gafencu s-a stins din viață la Paris, la 30 ianuarie 1957, chiar în ziua împlinirii a 65 de ani, lăsând în urmă o operă și o activitate de referință pentru istoria politică și diplomatică a României.