Grigore I. Cobălcescu, întemeietorul școlii românești de geologie

Grigore Cobălcescu s-a născut la 22 septembrie 1831, în Iași, și a murit la 21 mai 1892, tot în orașul natal. A fost un reputat geolog, paleontolog și profesor universitar, considerat întemeietorul geologiei și paleontologiei în România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Cob%C4%83lcescu#/media/Fi%C8%99ier:Grigore_Cob%C4%83lcescu_(1).jpg

A urmat Școala de Inginerie și Arhitectură din Iași, pe care a absolvit-o în 1850. Timp de un deceniu a predat în liceele din oraș, promovând educația științifică practică. Între 1859 și 1862 a beneficiat de o bursă de stat la Universitatea din Paris, unde a obținut o diplomă în științe naturale.

A revenit în țară și, din aprilie 1862, a început să predea voluntar cursuri de științe naturale la Universitatea din Iași, devenind oficial profesor titular în ianuarie 1864, la catedra de fiziologie și geologie. A rămas în această funcție până la moarte și a fost decan al Facultății de Științe între 1867 și 1870.

Cobălcescu a introdus geologia ca disciplină științifică în România prin lucrarea sa din 1862, „Calcarul de la Răpidea”, care includea și descrieri de fosile, motiv pentru care este considerat și părintele paleontologiei românești.

Cele mai importante lucrări ale sale sunt:

• „Studii geologice și paleontologice asupra unor tărâmuri terțiare din unele părți ale României” (1883) – a introdus studiul modern al Neogenului în România, a descris pentru prima dată genul de bivalve Psilodon (redenumit ulterior Prosodacna) și a făcut observații importante despre prezența hidrocarburilor.

• „Despre originea și modul de zăcere a petrolului în general și în particular în Carpați” (1887) – lucrare de sinteză în geologia petrolului, unde a introdus concepte originale și a aplicat cercetările asupra realităților geologice românești. A fost primul care a sugerat prezența petrolului în Platforma Valahă și a făcut legătura între zăcămintele de petrol și cele de halit (sare gemă) în depozitele de melasă.

A fost și precursor în definirea subdiviziunilor sarmatice ale Miocenului (volhinian, basarabean inferior și superior), pe baza fosilelor de la Repedea și a caracterului apelor de formare. A susținut că Platforma Moldovei a evoluat ca o platformă carbonatată – ipoteză valabilă și astăzi pentru unii geologi.

Cobălcescu a pus bazele muzeelor științifice ale Universității din Iași, alocând inițial săli pentru colecțiile sale personale și achiziționând apoi circa 10.000 de roci și fosile din Germania, pentru cercetare și predare.

A fost ales membru titular al Academiei Române în 1886.

În 1872 a devenit senator al Universității din Iași. A protestat vehement împotriva convenției comerciale cu Austro-Ungaria, pe care o considera dăunătoare intereselor economice naționale, motiv pentru care și-a dat demisia din funcția publică în 1875.

Grigore Cobălcescu a murit în laboratorul său, în timp ce pregătea un curs, în noaptea de 21 mai 1892.