1860 – Inaugurarea oficială a Grădinii Cișmigiu

Grădina Cișmigiu, situată în centrul Bucureștiului, este cea mai veche grădină publică din capitală, întinzându-se pe o suprafață de aproximativ 16 hectare. În 1779, domnitorul Țării Românești, Alexandru Ipsilanti, a dat ordine pentru construirea a două cișmele în București, una dintre ele fiind amplasată pe locul unde se află astăzi grădina, în apropierea străzii Știrbei Vodă. În apropierea acestei cișmele, Dumitru Siulgi-basa, șeful lucrărilor pentru cișmelele din oraș, și-a construit o reședință. Balta formată în această zonă devenise un focar de infecție în mijlocul orașului.

Mai multe detalii

Grădina Cișmigiu

I, Mastermindsro

Cismigiu Garden in Summer Aceasta este o imagine cu un monument istoric din România, clasificat cu numărul B-II-a-A-19655.

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Cismigiu-Garden-Bucharest-3.jpg
• Creată: Taken on 5 iulie 2007
• Încărcată: 5 iulie 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Cișmigiu#/media/Fișier:Cismigiu-Garden-Bucharest-3.jpg

În 1830, generalul Pavel Kiseleff a ordonat secarea bălții și transformarea terenului într-o grădină publică, însă acest proces a fost realizat abia în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, în 1847. Grădinarul peisagist Wilhelm Mayer, fost director al Grădinilor Imperiale din Viena, a fost adus pentru a transforma acest teren insalubru într-o grădină frumoasă. Mayer a fost ajutat de grădinarul Franz Harer. Noul domnitor, Barbu Știrbei, a dispus amenajarea unui heleșteu și a unui canal de legătură cu râul Dâmbovița.

Grădina Cișmigiu reprezintă una dintre principalele atracții turistice ale Bucureștiului și un loc de relaxare pentru locuitorii orașului. Primele măsuri de amenajare a zonei dintre strada Știrbei Vodă și Bulevardul Regina Elisabeta au fost luate în 1799 de domnitorul Alexandru Ipsilanti, care a ordonat construirea celor două cișmele. Numele „cișmigiu” provine de la funcția de „Mare Cişmigiu”, cel însărcinat cu supravegherea apelor.

În urma războiului ruso-turc din 1828 și a ocupației rusești, generalul Pavel Kiseleff a propus crearea unor parcuri pentru petrecerea timpului liber. Astfel, în 1830, a comandat secarea bălții, un teren considerat impropriu pentru oraș, iar în 1842 au fost făcute primele schițe pentru amenajarea Grădinii Cișmigiu. În 1844, a fost înființată o Comisie care s-a ocupat de reglementarea legală a zonei și de achiziționarea terenului, în timp ce arhitectul peisagist Carl Wilhelm Meyer a transformat grădina într-un loc de agrement de tip occidental.

Până la mijlocul secolului XIX, Meyer a transformat Grădina Cișmigiu într-un loc de relaxare european, amenajând un lac cu maluri solide pe care circulau bărci și construind cinci poduri boltite. Zona a fost împădurită cu 30.000 de arbori și arbuști aduși din diferite județe ale României, iar specii exotice de plante, precum magnolii și meri decorativi, au fost plantate. Grădina avea trei alei paralele și mai multe intrări.

În 1860, a avut loc inaugurarea lacului, cu un sistem de schimbare a apei printr-un țâșnitor acționat de o moară cu aburi, iar în 1867 a fost adăugat un al doilea aruncător de apă. În 1851, primul bufet din Grădina Cișmigiu a fost deschis, iar vizitatorii puteau cumpăra dulciuri și produse de cofetărie.

Întreținerea Grădinii Cișmigiu a fost reglementată de Ministerul de Interne, iar primul regulament a fost publicat în 1852, impunând pedepse pentru distrugerea plantelor și pentru tulburarea liniștii publice. În 1852, arhitectul peisagist Wilhelm Mayer a decedat, iar Grădina a trecut sub administrarea Serviciului Grădinilor Publice în 1866. În 1882, acest serviciu a fost transferat sub Ministerul Agriculturii.

În 1883, Wilhelm Knechtel a propus curățarea și îmbunătățirea canalului pentru a asigura o scurgere constantă a apei și pentru a înnoi apa din lac. Totodată, în această perioadă, au început lucrările pentru construirea unui pod de lemn peste canalul bălții.

Inițial, iluminatul Grădinii Cișmigiu era asigurat de candele de untdelemn, montate pe marginea lacului. În anii 1860, au fost instalate felinare cu lampă, numărul lor crescând la 60 în 1880. În 1890, a fost propusă iluminarea cu energie electrică, iar în următoarele decenii au fost aduse soluții moderne, inclusiv stâlpi de fontă și lămpi cu arc voltaic.

În 1882, Grădina Cișmigiu a avut primul patinoar, care a devenit o atracție populară pentru bucureșteni, fiind însoțit de muzică militară.

Grădina Cișmigiu găzduiește o serie de elemente decorative remarcabile, printre care fântâna „Izvor Sissi”, dedicată unei fiice decedate, și monumentele închinate unor personalități ale capitalei. Acestea includ busturi și statui dedicate Elenei Pherekyde, Smarandei Gheorghiu, Gheorghe Panu, Theodor Șerbănescu și Victor Eftimiu. De asemenea, în 1943 a fost construită Rotonda Scriitorilor, care găzduiește 12 busturi de marmură ale unor scriitori români celebri.

Astăzi, Grădina Cișmigiu rămâne un punct central al Bucureștiului, atât ca spațiu de recreere, cât și ca realizare arhitecturală remarcabilă. De-a lungul decadelor, această grădină a fost un loc de relaxare și un simbol al identității istorice și culturale a capitalei.