Giambattista Vico, filozof italian, retorician, istoric și jurist

Giovanni Battista (Giambattista) Vico sau Vigo (n. 23 iunie 1668; d. 23 ianuarie 1744) a fost un filosof, retorician, istoric și jurist italian, considerat o figură centrală în Iluminismul italian. Critic al raționalismului modern, Vico a pus bazele filozofiei istoriei și a științei sociale. Opera sa monumentală, „Scienza Nuova” (Știința Nouă), a influențat semnificativ gândirea ulterioară, de la istoricism la epistemologia constructivistă.

Născut în Napoli, Italia, Vico a urmat diverse școli, dar sănătatea precară și nemulțumirea față de educația iezuiților l-au determinat să învețe acasă cu tutori. A urmat ulterior Universitatea din Napoli, obținând titlul de doctor în drept civil și canonic în 1694.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Giambattista_Vico#/media/Fi%C8%99ier:GiambattistaVico.jpg

După o perioadă ca profesor particular, Vico a obținut o catedră de retorică la Universitatea din Napoli în 1699. A deținut această poziție până la pensionarea sa din motive de sănătate în 1741. Deși a aspirat la o catedră mai prestigioasă de jurisprudență, nu a reușit niciodată să o obțină. În 1734, a fost numit istoriograf regal de către regele Napoli, Carol al III-lea.

Vico s-a opus vehement raționalismului cartezian dominant, argumentând că viața umană și istoria nu pot fi reduse la principii logice abstracte. El a susținut că cunoașterea umană se bazează pe experiență și că adevărul este „făcut” prin acțiunile umane. Această idee, cunoscută sub numele de „verum factum”, a devenit un principiu central al filozofiei sale.

Vico a dezvoltat o teorie ciclică a istoriei, propunând că societățile trec prin trei stadii: barbarie, aristocrație și democrație. Fiecare stadiu se caracterizează prin propriile sale legi, moravuri și forme de guvernare. Vico a crezut că istoria este un proces de auto-creare umană, în care oamenii își modelează propriile destine prin acțiunile și credințele lor.

Vico a pus, de asemenea, bazele științei sociale, argumentând că societatea umană poate fi studiată ca un obiect de știință. El a subliniat importanța limbajului, a culturii și a instituțiilor sociale în înțelegerea comportamentului uman.

Opera lui Vico a avut o influență semnificativă asupra gândirii ulterioare, deși a fost relativ necunoscută în timpul vieții sale. Ideile sale au fost redescoperite în secolul al XIX-lea de către istorici romantici și au influențat ulterior gânditori precum Friedrich Nietzsche, Karl Marx și Benedetto Croce. Vico este considerat astăzi o figură majoră în istoria filozofiei și a științei sociale.

Opere majore

• De Antiquissima Italorum Sapientia ex Linguae Originibus Eruenda (1710)
• Scienza Nuova (1725, 1737, 1744)
• Principi di Scienza Nuova (1744).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Giambattista_Vico